Taci şi înghite! – o poveste de Paşti (4.04.2015)

https://www.bucataras.ro/retete/taci-si-inghite-26188.html

 

Taci si inghite0, În psalmul 40 se spune: „Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.”

Se apropia Paştele. Pentru mine Paştele a fost dintotdeauna al Babelor. Dacă Crăciunul venea pe săniuţă, cu timp de împletit căciuliţe şi ciorăpei copiilor, cu sârg de-a înnoi albitura pe legănuţ, Paştele era prevestit de boala zilelor şi lipsuri, iar întremarea era surdă şi în răbdare.
Mahalaua avea propria reţetă de Paşte, adoptată prin vot democratic, postată la avizierul bisericii, dar căreia popa îi dădea câte un vot de blam în fiecare an, căci poziţia lui Dumnezeu e să fie mereu în opoziţie. De postit postea numai cine voia şi cine putea. ‘Ia de posteşte’ îi cam prosteşte pe copii, decretase nebunul gării, iar bărbaţii nu puteau fi împinşi la muncă numai cu supă de urzici şi salată de roşii. Rămâneau pe listă: popa – că îi era trecut în cartea de muncă, fetele de măritat – că numai speranţa şi golul din stomac le mai aduceau în vis ursitul, alte două-trei gospodine, care aveau cereri speciale la PreaÎnaltul şi babele, care luau asupra lor păcatul, să scape turma, tot satul.
În Săptămâna Patimilor (că de-ar fi voit purgatoriu, l-ar fi declarat înainte de moarte, să-ţi poţi odihni căderea pe aripi, să doară, dar să te înalţi în chiot şi să te împrăştii în zbor) babele nu puneau nimic în gură până la vremea prânzului. Atunci se întâlneau la un nechezol (cafeaua veritabilă, luată pe sub mână, era prăjită cu un pumn de alune, în cuptor, măcinată în sâmbăta de dinaintea Paştelui şi savurată ca pe o înviere), pe care îl beau în tăcere. Mie, dimineaţa îmi ordona ‘taci şi înghite!’, jumărele şi ouă proaspete, prăvălite pe mămăliguţă fierbinte, stropite cu smântână şi un pic de mujdei, să crape de ciudă viermii.

În Joia Mare se coceau cozonacii. Babele frământau de cu noaptea-n cap, pe mese se lăfăiau castroane îmbietoare, cu creme de nuci şi de mac, vălurite în albuşuri bătute tare, peste care se împrăştiau stafide, adormite decuseară în otravă de coniac şi rom, bucăţele aromate de rahat, apă de trandafiri şi scrijeleală de lămâi. Aveam dezlegare să-mi umplu şi eu un cozonăcel, să ling linguroaiele de cremă, după care mă trezeam îmbrăcată în strat subţire de făină, cu faţa lipicioasă ca a bomboanelor cu miere. Cozonacii erau aşezaţi în forme rotunde, care se numesc şi azi ‘babe’. Urmau păştile. Brânza dulce, parfumată cu vanilie, era primenită cu gălbenuş şi stafide din cele gata abţiguite, apoi era îmbrăcată în haină nouă, de aluat, ca cea cu cruce şi înfloritură a popii. Babele nu se atingeau de copturi, nici măcar să le ia gustul, noi însă, copiii, ne puteam înfrupta în voie. ‘Veselia din ochii copiilor curăţă necazul din sufletul moşneagului’, spuneau babele, culegând firimituri de pe feţele fericite.
Spoveditul şi împărtăşitul în mahala erau făcute după propriile reguli. De spovedit oamenii se puteau spovedi şi în gura mare, mulţi îşi spuneau oricum păsurile după slujba de fiecare duminică, nu se ruşinau unii de alţii. Durerile şi păcatele de moarte erau însă înscrise pe foi albe, de hârtie, împăturite şi puse într-un vas mare, de aramă, comandat anume de mahala, în ţigănie. Ţiganii acceptaseră doar jumătate din plată, căci primele mărturisiri aveau să vină de la ei, întru mântuirea puradeilor.

Uneori popa era mânat în miez de noapte către tăinuitor (aşa i se spunea vasului),  căci nu mai avea somn de când o văzuse pe coana preoteasă dându-i în lături capacul. Diavolul îşi trimisese căluşarii să dănţuiască pe pieptul popii. Aşa l-a găsit Nana, într-o dimineaţă, pe când venise să aducă prinos icoanelor, zambile dulci, fremătătoare şi narcise zbenguite prin grădina Buburuzei.
– Părinte, auzit-am eu de beţivi ce adorm cu sticla-n braţe, da’ matale te-ai luat cu secretele oamenilor, te-ai dedat la smântâna păcătoşilor!
– Maică a Domnului, mă iartă, diavolul mă chinuieşte, dar nu m-am atins de hârtie, nu mi-am întinat crezul. Popa credea că-şi vorbea la el în gând.
– Părinte, când s-or întinde mesele de Paşte, în curtea bisericii, să faci bine să scoţi de la beci vin din cel vechi, curat, să dai oamenilor din sângele Fiului.
– Da, Măicuţă, întru numele lui Dumnezeu!
Nana a ieşit din biserică, pe furiş, dar n-a apucat să povestească decât o frântură din toată tărăşenia, înainte de a se prăvăli într-un hohot năvalnic de râs, care o scutura ca pe preşurile babelor. N-au putut-o opri nici păhărelele de ţuică, nici dosurile de palmă date la spinare, tot într-un râs şi-un sughiţ a ţinut-o, până la epuizare.
Toate hârtiuţele cu taine erau arse în seara de dinainte de Paşti, un foc ca o candelă – fumul lor avea să călătorească până la Dumnezeu, spre iertare, lăsând în urmă, păcătoase, cenuşa şi funinginea.

Sâmbăta erau vopsite ouăle. De cu dimineaţă dădeam iama în straturile cu zarzavaturi, vreo trei, din spatele blocului. Alegeam frunze de pătrunjel, de leuştean, acuşoare de mărar si rozmarin. Babele fierbeau foiţe de ceapă. În fiertură înecau ouăle, împodobite cu frunze pe burţi, sugrumate apoi în ciorapi vechi de mătase, dându-şi duhul în bolboroseli. Le tăvăleau mai apoi pe palme unse cu grăsime sau le frecau cu bucăţi de slănină.
Când toate erau duse la bun sfârşit, babele pregăteau coşurile cu bunătăţi, care aveau să rabde toată slujba, până dimineaţa, pentru sfinţit. Bucatele erau apoi înşirate pe mesele din curtea bisericii, iar mahalaua ciocnea veselă primele ouă. Începea sărbătoarea încă ţinută în braţele Domnului.
Nouă, copiilor, cel mai mult ne plăceau Deniile, când se trecea pe sub ’aer’, pe sub masă adică. Treceam de zeci de ori, cu fiecare nou venit, într-un du-te vino neobosit, de zăpăceam şi popa, şi toată congregaţia. De cele mai multe ori ne plăteau dijmă în bomboane, numai să ne zvăpăim şi pe afară, Dumnezeu era încă supărat pe oameni şi îşi plângea Fiul.
În Noaptea Sfântă preotul împărţea Lumina, apoi înconjuram cu toţii, cuminţi, biserica, cântând ‘Hristos a Inviat’. Până am mai crescut un pic. După aceea m-am ocupat, laolaltă cu alţi ‘măgari’, de fondul sonor, bubuind cutii pline cu carbid, să alungăm dracii, ocupaţie fără sens, deoarece dracii rămâneau până se termina muniţia. Mai târziu ne-am complăcut în ochi dulci, băieţi cucuieţi si fete şugubeţe, alegând procesiunea lungă, spre cimitir, pentru a dărui din Lumină şi morţilor din veac, prilej să ne ţinem olecuţă de mână.
Dar mai înainte, după ocolul bisericii, părintele bătea la uşă, cerând să i se deschidă, dar pălimarul îl refuza, de câteva ori. Copil fiind, crezusem că era supărat că-l prinsese părintele cu gura pe vinul de Împărtăşanie. Pălimarul era un zdrahon de lipovean, cu ochi tulburi şi nasul veşnic roşu.

În mahala nimeni nu flămânzea de Paşte. Nebunilor, cerşetorilor, trecătorilor li se întindeau mese în sălile de aşteptare din gară, unde gospodine vrednice umpleau mesele şi carafele. În parc cânta fanfara militară şi lăutarii lui Miko Ţiganul. În a doua zi de Paşte toată lumea bea şi se veselea la grămadă, după ce cu o zi înainte se ţinuseră strâns de pulpanele familiei. Se cânta pe nemţeşte, ţinându-se de mâini, se dansa pe iarbă, printre tufişuri cu frunza crudă şi floare galbenă, parfumată. De cer atârnau magnolii şi muguri de tei.
Acolo eram şi eu, cu babele şi cu moşii mei, ca-ntr-o pânză de Aman, un ţânc luat pe umeri, iubit valsând pe Dunărea Albastră, plângând laolaltă cu cel cobzar bătrân, părăsit, poate, de cine ştie ce Zarază.

Cu fiecare an învii cuvinte moarte-n în ochii tuturor şi le înalţ pe amintire, până la cer şi apoi le primesc înapoi, în gând.
‘Adevărat că a înviat!’

Reclame

Un gând despre “Taci şi înghite! – o poveste de Paşti (4.04.2015)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s