Diavolul creează, şi e frumos

Image result for hand full of confetti(Image from flickr)

A fost odată un băieţel cuminte. Până într-o zi. Era luni, era vară, bunica frământa pentru pâine. S-a luat după pisică, până sus, pe braţele singurului cireş. De acolo de sus vedea lumea. Acum ştia ce voia să se facă: Dumnezeu. Dar nu la fel ca celălalt. El voia să fie cel mai bun. Dumnezeu, celălalt, făcuse aproape totul, iar el nu era încă foarte bun la cuvinte, dar avea să le întoarcă pe toate pe dos. Da! Asta avea să facă, avea să întoarcă totul pe dos! Era atât de plin de idei încât s-a apucat imediat să-şi deseneze împărăţia. Unde era lumină avea să fie întuneric, urât în locul frumosului, unde era bine, scotea din culori ce era mai rău. Curând casa s-a umplut de schiţe, acuarele, pânze, uleiuri. Părinţii l-au dat pe mâna unui psiholog, desenele erau înspăimântătoare. Psihologul, un mare iubitor de artă, a cumpărat două pânze după numai câteva şedinţe şi l-a recomandat unui profesor de desen. La 14 ani expunea deja în cea mai importantă galerie a oraşului, laolaltă cu artişti mult mai maturi. Era pe drumul cel bun.
Nu au putut fi evitate nenorocirile. Mai întâi câteva pânze au fost găsite sfâşiate, apoi toată galeria a fost vandalizată, tablourile împroşcate cu vopsea neagră. Pe ale lui căzuseră doar câţiva stropi, care nu deranjau prea mult. Şi-a îmbărbătat colegii, inoculându-le subtil ideea că poate publicul nu le aprecia îndeajuns talentul. Poate nici nu îi considera talentaţi. Proprietarului galeriei i-a sugerat că toţi ceilalţi îl acuzau de neglijenţă, ba urmăreau să-l dea şi în judecată. A promis să convingă el alţi artişti să expună, până la stingerea scandalului. Lucrările au început să sosească de a doua zi. Lamentabile. Dar el se arătă supărat de sarcasmul criticilor, nu făcea decât să încurajeze nişte tinere speranţe, fragile poate, anemice, dar artistul e generos, el aşa se vedea. Prin comparaţie, lucrările lui captivau, ştiuse exact pe ce să-şi clădească fundalul. Au urmat scenarii oarecum asemănătoare, dar el îşi consolidase deja numele, mediul artistic era un caz de miopie. A început să vândă, foarte bine, oamenii păreau să-i înţeleagă rolul de deschizător de drumuri şi ambiţia lui de a redefini arta. Cei care se amuzaseră sau îl criticaseră fuseseră urmăriţi de tot felul de ghinioane. Faima era felul lui favorit de mâncare şi nu-i plăcea să împartă. În acelaşi timp nimeni nu putea ţine pasul cu mintea lui strălucită. El chiar merita să fie Dumnezeu! Se folosea de oameni, nu orice fel de oameni, putea fi bun, putea lăcrima, ajuta ziua de mâine, fără a uita ce a făcut ieri. Nu a fost decât un pas până la a deveni preferatul femeilor şi de acolo succesul i s-a lăţit precum zâmbetul pe buze. Era foarte aproape. Celălalt nu dădea niciun semn cum că şi-ar fi simţit poziţia ameninţată. Poate i se făcuse frică.
Era frumos, era bogat, avea lumea la picioare. Îi făcuseră propriul muzeu. Prinsese şi un pic de aură. Angajase pe alţii, care să-i ducă la bun sfârşit treburile murdare.
Picturile se sufocau. Culoarea ar fi trebuit să simtă bucurie, generozitate, ale lui aveau gust de smoală. Într-o noapte şi-au mâzgălit propriile speranţe, s-au sinucis. Şi-au dat foc, profitând de strănutul unei cafetiere uitate în priză, în mica bucătărie a paznicului muzeului. Luptând cu frica de a putea fi salvate, şi-au dat mâna una alteia, până la cenuşă. Muzeul a ars până la temelii. Fumul gros, miasmatic, îşi dorise el însuşi gloria unui irepetabil.
A primit vestea destul de bine. Tocmai îi fusese răstignită opera. Acum era cu adevărat unic. El nu-şi vânduse sufletul, ci îl fărâmiţase şi îl mâncase.
Dar din ziua aceea penelul a refuzat să-l mai asculte, pânzele îşi căutau de unele singure lumina. Picturile aflate în colecţii particulare parcă se întristaseră şi ele. Era cel mai mare artist al lumii, dar nu prea mai avea operă. Curând s-au ridicat alţi dumnezei, care i-au dejucat fără scrupule planurile.
Gloria nu e decât un balon, dacă îl umfli prea tare se sparge şi rămâi doar cu o ploaie de confetti, pe palmele goale.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s