Era bine şi cu indigo (8.04.2015)

No automatic alt text available.

Vera era o babă frumoasă. Nu te repezi la bucătărie, să-ţi mai iei o prăjiturică, că deja ţi se vede burta, printre volane şi faci firimituri pe pagină! Bagă bine la cap , babe frumoase există, doar că moşnegi ai dracului nu vor să conştientizezi, altfel cum şi-ar justifica aventurile sau însurătorile cu ‘nepoate‘? Vera era o babă frumoasă, elegantă, deşteaptă şi mamă a doi copii. Crina avea ochi de căprioară, păr blond, lung până la şolduri, aur în arabescuri. Dacă stai prost cu imaginaţia când citeşti poveşti, Crina era acea Ileană Cosânzeană la care ai visat, dar nu ai apucat să pui punctul pe i. Iar ca să moară toate aprozaristele de ciudă, Liviu, băiatul Verei, era de departe Făt-Frumos, şi pe Boeing, şi pe jos, căci pe lângă 1 metru şi … de perfecţiune masculină, splendidă şi arogantă, mai era şi pilot, nu ştiu dacă de încercare, la vremea povestirii aveam doar 6 ani, iar legile erau aspre cu minorii care profitau de adulţi . Eram totuşi îndrăgostită de el, până peste cap, eu şi trei sferturi de mahala, inclusiv un procent îngrijorător de măritate. Într-un concediu, Liviu a coborât din tren, în gara noastră mică, la braţul unei creole, o zână de Olimp, drapată în negru, cu merele de aur ocărând taftaua, în timp ce dosul de pară se maimuţărea la şeful de gară. Bietul nea Ilieş, şeful de gară, nu mai văzuse alt tren rapid, de Bucureşti, atât de aglomerat.
Diana era arhitectă şi se potrivea perfect pe bicepşii şi pectoralii de pe clădirea iubitului.
Vera era o babă frumoasă, elegantă, deşteaptă, dar şi o mamă extrem de posesivă. Şi ca orice mamă demnă de amintit în poezii, Vera nu putea lăsa curcubeul să fure din spectacolul soarelui, aşa că, secondată de Crina, care pierduse ceva admiratori, cifră neglijabilă, totuşi, a pus mâna pe croşetă şi cu pas de lănţişor a purces la a înnădi zâzania. Diana a răbdat, o vreme, răutăţile femeilor, fără a se plânge. Până într-o dimineaţă, când Liviu a întrebat-o ce o apucase de pătase rochia soră-sii cu suc de căpşuni. E drept că Liviu fusese ţinut mare parte din viaţă prins de fustele maică-sii, vedea lumea doar printr-o crăpătură de jupon. La fel fusese şi tată-său, nenea C. , Vera se autoerijase în general de armată şi o distribuise pe fiică-sa în rolul de căpitan, la blindate. Liviu avea ochelari de pilot-putere, două guguloaie ca de cauciuc care-i întorceau nasul de la afacerile mamă-sii. Aşa că Diana cea frumoasă şi-a făcut valiza, a trântit uşa şi dusă fost, tot cu rapidul, până la Bucureşti. Vreo două zile Liviu s-a ţinut tare. A mai scos câte o domnişoară la cofetărie, a mai pupat mâini la o cafea, începusem să sper că m-ar putea băga şi pe mine în seamă. Noroc că nu fusese inventat încă filmul ăla drăguţ, ‘Top Gun’, că mi-ar fi dat idei, cui nu-i place să se joace de-a doctoriţa? De remarcat m-a remarcat totuşi Făt-Frumos, cel, pe moment, fără lacrima, ba mi-a dat în păstrare, departe de furia mamă-sii şi a soră-sii, o poză a Dianei. N-am putut dormi vreo două ore, de fericire, dupa care metabolismul sănătos şi vârsta fragedă m-au doborât în ignoranţă. De dimineaţă, când m-am trezit, am auzit babele pălăvrăgind la o cafea. Nana îi dădea în cafea Verei. Până şi în zaţ tot Diana îşi dădea ochii peste cap, dar Vera, pe care n-o scosese din papuci nici soacră-sa, una doamnă imensă, cu ochi de ciclop şi porecla de ‘scorpie de la Podul Iloaiei’, nu se lăsa cu una, cu două.
– Îi caut eu una, care să arate la fel, dar să fie mai moale, mai suavă. Asta prea e băţoasă şi unsă cu toate alifiile! Nu las eu o şmecheroaică să-mi încalţe băiatul!
– Da, caută-i o toantă, una care când o scăpa, o să dea ocol la tot târgul! i-a râs în nas Nana.
– Vera, de ce nu laşi tu băiatul să-şi urmeze soarta? N-aş fi crezut despre tine să te prosteşti la bătrâneţe! Zău, dacă te înteleg! Ai doi copii frumoşi, realizaţi, dar vrei cu tot dinadinsul să-i vezi nefericiţi. Ori poate nu-ţi place să-l vezi pe Liviu cu dantela pe nas, aşa cum i-ai ţinut-o tu lui bietul taică-său?
– Madam! a sărit, ca de pe arcuri, Vera. Era nervoasă. Uh! Mi-am prins poalele cămăşii de noapte, cu broscuţe şi mi-am făcut intrarea în bucătărie.
– Da, madam! Ce ai? Ţi s-a urcat cafeaua la cap? a răspuns molcom, zâmbind viclean bunică-mea.
– Ai dreptate, s-a lăsat manevrată Vera. Parcă prea uşor. M-am lăsat oleacă înfierbântată, o fi de la caimac, dar nevastă tot eu am să-i găsesc, după cum mi-e pofta, aşa să ştii!
– Eşti o proastă, Vera! Ţi-o spun cu drag, că ţi-s prietenă, că de întrebi oglinda, te scuipă între ochi! Şi mai eşti şi geloasă, madam! Da, da, dumneata … Nu te chirci şi nu te fă că plouă, mori de ciudă că fata are talia numai cât cracul pantalonului!
Vera tocmai ce dăduse cu capul de Poarta Tăcerii. N
ici Sherlock Holmes, nici doctorul de amigdale n-ar fi putut afla picior de vorbă nici la microscop! Cu creieraşul încă în formare nu aveam încă compartiment pentru cuvântul ‘apoplexie’, deci nu puteam aprecia cu adevărat situaţia, aşa că m-am târât pe paşi umili până la masă şi am anunţat înţepenita adunare că îmi era foame.
Vera, probabil avea ceva baterii prin buzunare, căci a ieşit, ca teleghidată, din apartament. Nana nu s-a sfiit s-o certe un pic pe bunică-mea, cum că fusese cam dură cu sărmana Vera, dar sfârşi lamentabil, hlizindu-se, cot la cot, cu naşă-mea şi cu Florica.
– Monica e acasă? am întrebat-o pe Florica. Monica era fata Floricăi, cu doi ani mai mare decât mine, cam cu nasul pe sus, de când umbla pe la şcoală, dar o păstram de prietenă, de dragul mamă-sii.
– Da, o trimit să te ia la joacă după ce termini de mâncat.
– Mulţumesc, tanti Florica.
– Doamne, ce îngeraş de copil! m-a pupat zgomotos, pe frunte Nana.
– Nana, ne laşi să punem scăunelele şi măsuţa la drum, să ne jucăm cu păpuşile?
‘La drum’ însemna undeva între trotuar şi straturile cu flori, pe sub geamurile de la dormitor ale Nanei.
Nana ne-a ajutat cu pusul mesei, ne-a lăsat pe masă un castronel cu caramele şi cu biscuiţi, să avem ce ciuguli şi a plecat să-şi ia pulsul la doctoriţa cea nouă, avea tremurături la coarda sensibilă, aşa ne explicase.
Eu şi Monica trăgeam după noi un căruţ cu două păpuşi, cu de-a rândul, aveam grijă mare de ‘copii’. Am scos din buzunăraşul căruţului un caiet şi un creion şi i-am şoptit Monicăi, la ureche, că aveam un plan. Monica ştia a scrie, eu doar mă prefăceam. Am scos dintre pagini poza Dianei şi am proptit-o de castronelul cu caramele, iar de cana cu apă am rezemat o filă de caiet pe care Monica scrisese destul de citeţ, aşa zicea ea:’ Căutăm mireasă’.
Ne-am instalat la biroul a ceea ce avea să rămână în istoria mahalalei ca primă atestare a unei agenţii matrimoniale şi norocul (începătorului) nu s-a lăsat aşteptat. Nea Tache, crâşmarul, a frânt drumul către gară, unde avea o draguţă la casa de bilete, aşa zicea bia, m-a privit printre gene şi a zis:
– Bre, flăcău, nu eşti cam tânăr pentru afacerea asta? La ce-ţi trebuie mireasă?
– Ce ai, bre, nea Tache? Eu îs domnişoară! Mireasa e pentru Liviu al lui tanti Vera.
– Drace! Credeam că ne-a minţit bunică-ta, că prea şi-a dorit fată şi-a avut numai un flăcău.
– Nea Tache, ne faci să pierdem vremea, fata matale e măritată.
– Stai cuminte, copchilă, că am şi nepoate … trei!
– Arată ele ca-n poza asta?
– Nu prea. Păi, n-a avut una ca asta? Aia de-a plecat înapoi la Bucureşti! La ce-i mai trebuie încă una?
– Aşa vrea tanti Vera.
– Zăludă muiere! Văleu, să nu mă zici, am plecat, până nu apare scorpia, că are o ureche şi la ceafă!
După ce-a plecat nea Tache, n-am apucat să ronţăim vreun biscuit că a apărut Gioni, băiatul lui nea Miko Ţiganul.
– Mânca-ţi-aş, vreau şi eu una! Plătesc, că am de unde. Pe asta din poză n-o vrea nimenea? O iau eu!
– Gioni, bia zice că nu-ţi scoţi pălăria nici când te bălăceşti la râu, mireasă îţi trebuie? Mai bine ne-ai ajuta să-i găsim una lui Liviu. Şi să semene cu Diana asta din poză! N-ai seminţe prin buzunare? Îţi dau două caramele, la schimb.
– De care vrei, frumoaso? Am de floare, în buzunarul din stânga şi de bostan, pe dreapta.
– De amândouă, că mănâncă şi Monica.
– Poate se mărita Monica cu mine, că-i dă mama salbă de aur şi-i umplu degetele de inele …
– Chiar? i se încolăciră degetele de la picioare Monicăi. O strângeau sandalele.
– Vezi că se uită maică-ta pe geam, am avertizat-o, şi dacă te pupi cu Gioni te freacă cu peria până se ia tot bronzul!
Gioni şi-a răsfirat degetele prin părul Monicăi, iar pe mine m-a ciupit de obrăjori.
– Liluţă, a dracului să fiu de nu eşti mai rea decât bunică-ta, dacă nu-i zic săru’ mâna, mă plesneşte peste ceafă de mă umflă borşul! V-am pupat, şucarelor!
În următoarele două ore aproape toată mahalaua s-a perindat pe la măsuţa noastră, care cu bomboane, care cu acadele, ofrandă a neputinţei de a găsi, nici măcar printre neamuri, o altă Diană.

Alertat, probabil de vecini, Liviu a venit să ne ia acasă, viaţa lui devenise music hall, pe bani mărunţi. M-am oferit eu să-l iau de bărbat, aveam eu şase ani, dar nu mă născusem proastă şi nici dotată cu cromozom x de pomană! N-aveam să ratez aşa şansă grasă! Dragul de Liviu mi-a pupat mâna, mi-a zis că eram tot ce-şi putea dori un Făt-Frumos, dar m-ar fi luat vântul, cu paraşută cu tot, la prima săritură din avion. Ceri un bărbat de nevastă şi el găseşte, în mai puţin de 5 secunde, un motiv să te lase baltă! A trebuit să mă învăţ greutăţile de mică …

Liviu a plecat după Diana lui, chiar a doua zi, dis de dimineaţă. Nici nu apucase nea Ilieş să desfacă ziarul, că rapidul de Bucureşti o şi rupsese la fugă. Eu am plâns, în gând, vreo douăzeci de minute, să nu mă vadă bia, după care, sorbind dintr-un pahar cu limonadă, m-am hotărât să-i scriu despre toată tărăşenia lui Danuţ. Dănuţ era un băieţel de jucărie, fără pantalonaşi pe el, dulce foc, pe care mi-l adusese tata de la mare. Prin anii şaptezeci fusese cea mai dorită jucărie! Mai erau şi napolitane Dănuţ. Cu ciocolată. Când eram supărată scriam poveşti, iar apoi i le citeam, când îl puneam în pătuţ, la culcare.
Noapte bună, vise mici! Noapte bună, vise mari!

Image result for jucarii vechi comuniste

Image result for jucarii vechi baietel

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s