Foamea postului (13.04.2017)

Image may contain: 2 people, people standing

 

Îmi era foame. Îmi lipisem palmele murdare şi fruntea de geam. În vitrină, pe o farfurie imaculată, de porţelan, mai aştepta o singură prăjitură. Era cea mai frumoasă prăjitură din lume! Sigur avea un gust divin! Îmi fusese dat să alin măcar spaima ochiului. Înăuntru, o fetiţă elegantă, cu pantofiori de lac şi beretă franţuzească întinse banii. Vânzătoarea împachetă prăjitura, zâmbindu-mi amar. Probabil se gândea să adune nişte firimituri, de la bucătărie şi pentru mine.
Dumnezeu mi-a promis mie, răbdătoarea de foame, o lume creată de El, în care nu voi mai flămânzi. Dar asta nu e iubire. Iubire ar fi însemnat ca fetiţa elegantă să-mi dea mie prăjitura, să-şi calce în picioare dorinţa, ostoind un suflet care a ostenit încercând să găsească ceva de mâncare. Privind la hăinuţele ei frumoase eram conştientă că ea şi-ar fi putut permite orice prăjitură ar fi vrut. Postul e o înfrânare pentru cel ce are de toate, nu pentru cel ce trăieşte din mai nimic. O aducere aminte că suntem şi altceva dincolo de stomac. Păcătoşi suntem cu toţii, şi cei ce privesc flămânzi, şi cei ce dau, dar îşi cumpără altceva în loc. Toţi aşteptăm câte ceva în schimbul postului, chiar şi Dumnezeu, de-aceea postul a devenit o obligaţie de serviciu, când n-ar fi trebuit să fie decât o vacanţă. Nu-mi pasă dacă Dumnezeu are hotel de 5 stele sau doar o margaretă, vreau o reducere de preţ, că atât îmi permit, şi o broşură fără exagerări.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s