Divagaţii perene (14-04-2016)

Image result for pietrele doamnei(Pietrele Doamnei, Munţii Rarău)

Apar de nicăieri şi le e mereu dor de tine. Vin ca nişte lase, pe la spate şi busola nu le e niciodată împiedicată. Se insinuează pe drumul tău, pun stăpânire pe ce ţi-e drag şi-ţi râd în faţă cu declaraţia pe avere.

Înainte de a fi Cuvântul, a fost o spaimă. Spaima de nimic. Cuvântul a venit să umple acel gol. Dar spaima e un gol mult prea adânc şi flămând, alege suflete şi nu cere voie. Are totuşi un călcâi Ahilian: poţi trimite la colţ spaimele altora, dar din ale tale nu poţi construi decât propriul iad, un eşafod al speranţelor şi poţi atenta să-l distrugi, bucată cu bucată. Oamenii se tem de iad. Iadul e pe dinăuntru, nu ştim dacă raiul e cel ce trage sufletul afară.

Spaimele sapă propriile abisuri, dar lângă fiecare abis Dumnezeu a pus un munte. Sisif e blestemat să caute urcuşul. Spaimele fug spre cel puternic, pe drumul celor slabi se pot întoarce oricând, cu cei puternici e dragoste cu năbădăi, o provocare.

Muntele meu se erodează, îl trec ploi, îl trec ierni, îl sapă oameni. Urc să-i mângâi amărăciunea, să ignorăm împreună abisul. Abisurile sunt răni ale pământului, gangrenate în ascuns. Dar pe crestele mele sunt vulturi şi flori mici, sărbătorite de botanică. Capre negre vin, uneori, să privim răsăritul împreună. Spaimele ne dau târcoale, dar, acolo sus, eu sunt regina lumii, acolo sus sunt a mea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s