Păcat de din ochi

Related image

(Image from secretlifeofagoodchristiangirl.wordpress.com)

Femeia era cu adevărat splendidă. Chiar şi după o zi întreagă de servit pe la mese, la cafeneaua Martei, rochia îi cădea impecabil pe şolduri. Avea un mers uşor, de parcă călca pe pene. Cu o săptămână în urmă, aplecase urechea la nişte vorbe, la bar, aflase că era văduvă. Nu-l cunoscuse personal pe bărbatul ei, era unul dintre eroii oraşului, murise încercând să salveze, din flăcări, o bătrână. O grindă îi curmase drumul înapoi acasă. Până la înmormântare, femeia din faţa lui fusese rar văzută prin oraş. Avea o casă mare, pe o stradă mărginaşă, pe unde casele încă se codeau a ieşi din visurile oamenilor. Se pregătise să urce în maşină şi să o ia încetişor spre casă când o văzuse trecând pe lângă el. Nici el nu ştia de ce, dar a lăsat maşina în parcare şi i s-a prins de urme. Nu o văzuse cu nimeni altcineva, poate pe el nu avea să-l refuze … Nu strânsese încă destul curaj să o întrebe, mai aştepta un pic. Când trecătorii încetară să se mai îmbulzească printre ei şi se risipiră care încotro, lăsă un pic de distanţă să-i mănânce din palmă, nu voia să fie văzut. Nu încă.
Ajunsă acasă, femeia încercă uşa de la intrare. Era închisă, ferecată. Strigă la geam, acum îşi aminti că o mai văzuse de câteva ori, la magazin, la cumpărături, avea doi copii, un băiat şi o fată. Neprimind răspuns, se scurse pe lângă casă, spre grădina din spate. O urmă, curios. Când o ajunse din urmă, mai apucă să vadă o ultimă fluturare de fuste, după care uşa trase întunericul până la perete. Gata să se întoarcă şi să plece, se lăsă ademenit de o scânteie din iarbă. Se aplecă să vadă mai bine. O stea. O stea căzătoare. O broşă de fapt, femeia îşi pierduse, din grabă, bijuteria. O strânse în palmă, gândind să bată la uşă. Se trase imediat înapoi, cum avea să-şi justifice prezenţa acolo?
La etaj se aprinsese lumina. Geamurile îl priveau acum, întrebătoare. Zăpăcit, se uită în jur după o scăpare. Din câţiva paşi ajunse la uşa a ceea ce părea a fi o magazie sau un fel de grajd. Înăuntru era un pat confortabil de fân, câţiva baloţi şi nişte cuşti cu iepuri. Uneltele de grădinărit şi nişte mobilă veche. Se apropie de una dintre ferestre, un geamlâc, nu foarte larg, dar cu nasul pe sus. Privi înspre casă. Nişte perdele subţiri, vaporoase, jucau pe braţe silueta femeii. Dezbrăcându-se. Atunci se găsise şi Dumnezeu să-i ia minţile! A ieşit cu greu din transă, golul din stomac i se lăsase, ca o piatră de moară, pe umbra de picioare. Sudoarea îi curgea fierbinte, pe ceafă.
Era prea târziu, copiii ajunseseră deja la uşa magaziei. Fusese orb, fusese surd, măcar nu rămăsese şi olog, nu de tot, apucă de sări după baloţii de paie. Nu se mai simţise atât de ridicol din şcoala primară, când profesoara de muzică îl prinsese urmărind pe gaura cheii activităţile de vestiar ale fetelor.
Copiii lăsară uşa întredeschisă, cât luna să-şi facă şi ea puţin loc, împingând un umăr în faţă. Cei mici se aşezară pe patul moale, după ce verificară somnul micuţilor lor prieteni urechiaţi. Acum ascultau un pic din noapte, iar lui i se părea că plămânii îi urlau, disperaţi să reţină mai mult aer. Apoi băieţelul începu să vorbească, animat, gesticulând cu largheţe. Vorbea în ruseşte. Nimeni nu-i spusese că ar fi fost ruşi, poate era ceva ce învăţase la şcoală. Fetiţa îl asculta cuminte, dând din cap când frate-său o privea mirat. Habar nu avea despre ce vorbeau, dacă avea să le scoată mama la un film, avea să-i înveţe şi un pic de franceză, ca să nu mai aibă surprize. Copiii nu păreau să se grăbească, iar el amorţise de atâta frustrare …
Când se aştepta mai puţin, băieţelul a scos o lanternă din buzunar şi, cercetând ungherele, îi ceru să iasă afară. Nici nu-şi dăduse seama că se mişcase. Nu mai era nimic de făcut. Ieşi, calm, cu mâinile sus, aşa după cum văzuse că obişnuiau răufăcătorii, prin filme. Băiatul îl ameninţă că sună la poliţie. Fetiţa scoase un telefon mobil din buzunarul rochiţei şi îl ameninţă, la rândul ei, cu ţipete, dacă îndrăznea să se apropie. Transpiraţia îi curgea şiroaie, şi pe faţă. Privea neputincios cum reputaţia i se ducea pe apa sâmbetei. Încercă să le vorbească, mai întâi răguşit, sfărmând cu dinţii cuvintele, apoi disperat, apelând la bunătatea recunoscută a copiilor. Le promise o sută de lei, după ce le spusese practic tot adevărul. Copiii îl priveau încă neîncrezători, dar cel puţin nu începuseră să urle. Scoase tot ce avea în portofel şi lăsă banii pe unul din baloţii de paie, după care, cu mâinile încă pe sus, ieşi afară, încercând să nu-i sperie. Întunericul îi aşeză puţină răcoare pe frunte. O luă la fugă, topindu-se în noapte.
Copiii înhăţară banii şi după ce îl căutară printre umbre, cu ochii lor mici şi isteţi, fugiră, la rândul lor, înspre casă. Nici nu închiseră bine uşa că şi începură să sară în sus de bucurie. Mai bine că bărbatul ajunsese deja la maşină, dacă ar mai fi rămas, ar fi putut trece prin cel puţin o criză de nervi.
– Mama! Mama! Ţi-am spus că nu trebuie să faci împrumut la bancă pentru biciclete! Gata, am strâns toţi banii! De mâine poţi să te îmbraci înapoi cu rochiile tale lungi şi urâte, pe asta însă o punem la păstrare, o să mai avem nevoie de ea înainte de a pleca în vacanţă. Ne stă aşa de bine …

Image result for boy girl counting money(Image from footage.framepool.com)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s