Dragostea, ca o fraieră (20.04.2015)

Image result for shy girl gif(Pinterest)

Când ai 18 ani, iubeşti ca o floare, ca o floarea soarelui, mai precis, te învârţi după soare, ca o buimacă, tremurând din petale, pe când creierul abia de face sămânţă … Am avut şi eu, odată, 18 ani, pare greu de crezut, pentru că nici măcar eu nu îmi mai aduc aminte cum era, la ce hormodezordine se instaurează, ca un califat, pe creier, la vârsta aceea şi nici măcar nu-i de mirare că toate gândurile îţi dansează din buric! 

La început îi auzisem doar glasul. Încă mergeam cu tata pe stadion, la meciuri de fotbal, deşi şi maică-mea, şi bunică-mea ar fi dat un regat pentru o reţetă de plăcintă, eventual cu poalele-n brâu, dusă cu bine la îndeplinire. Stătea cu un rând de bănci mai în spate şi înjura mai frumos decât mine. Bunică-mea ne pedepsea, pe mine şi pe frate-meu, cu porţii de gaz pe zahăr cubic, pe atunci era remediul ideal contra viermilor, gustul avea să ne bântuie toată viaţa, geaba îi explicam bunică-mii că de la gaz o să ne ia foc gura, se folosea de lampant, ca să ne dea friguri pe şira spinării, mai ales când citam din înjurături clasice şi vioaie, cu autograf, de la tata. Ca să ogoim penibilul pe care alţii îl scuipau la marginea drumului, înjuram pe domnişoreşte: „ceapa mă-sii!”, „dă-o în pisici!”, „du-te la mama!”. Când i-am auzit litania de p… şi p… (mă scuzaţi, nici acum n-am curajul să pronunţ aceste cuvinte, mi-a băgat bunică-mea în cap că mi se colorează limba în mov, dacă le pronunţ corect) am rămas siderată. Am întors, totuşi, capul, a indignare, dar când i-am mai văzut şi ochii, îngrădiţi de gene lungi, spre a-l feri de deochi de la nişte proaste ca mine, iar stadionul s-a ridicat în urale, am ştiut, fără niciun dubiu, că am înscris. Era ‘gooooooooooooooool!!!!!’. Şi-n mintea mea exact la fel.
Cântă unii cu nume de circă de miliţieni despre viaţa de detectiv particular (The Police – Every breath you take). Am luat notiţe şi am început să-i dau lustru la pantofi, adică mă ‘nimeream’ şi eu pe acolo pe unde se preumbla frumosul. Se oprea cu prietenii în drum spre casă, de la şcoală, îmi scăpam toate cărţile pe trotuar. Uneori mi le strângea, absent şi mi le îndesa în geantă, scăpând câte o glumă din cine ştie ce discuţie serioasă, despre reactoare nucleare sau motoare. Dacă ar fi adevărat că dragostea îţi dă aripi, aş fi desfrunzit toţi copacii de care aş fi dat cu capul, căci dragostea ţi-o fi punând ceva pene la subsuori, dar minte ioc! Şi nici direcţia, nici semnalizarea faţă/spate nu mai funcţionează. Avarie!
La discotecile patriotice de sâmbătă seara, de la liceu am prins curaj şi chiar am încercat să-i pun piedică. Altul ar fi dat cu nasul de pământ. El a păşit, delicat, peste picioarul întins, odată chiar mi-a tras fusta mai jos, căci mi se dezgolise genunchiul, şi-a scos batista din buzunar, mi-a şters puţinul ruj care mi se adunase în colţul gurii, sfătuindu-mă să nu mai fac risipă de culoare, altfel toţi Picasso-ii din lume vor emigra pe Marte.
Bunică-mea şi babele din congregaţie m-au mirosit, încă de la inceput, căci începusem să eman fumigene cu miros de mosc, iar in timp ce încă ţineam punga cu alune în mână, prefăcându-mă că le ascult cicălelile, pe balcon, ronţăiam nişte petale de muşcată, pe care neruşinatele mi-o băgaseră pe sub nas. Ba îmi predicau să stau departe de cimitir, să nu-mi fac salată şi din begoniile lui bunică-meu. Ca să-şi tragă plapuma, mai abitir, pe propriile deşte de la picioare, babele m-au sfătuit, în unanimitate, să-mi dau mai mult silinţa la cusut şi gătit, căci fără un CV moldovenesc, care să slăvească burdihanul bărbatului, nu aveam cum să-mi dovedesc concurenţa. Iar concurenţa te omoară. Cu zile. Mă îndrăgostisem de-un premiant. De parcă repetenţii nu ar avea şi ei suflet! De ce, Doamne?
De gura lor şi din amorţeala cronică în gândire, asociată cu exces în simţire, am început programul de reabilitare. Mă numesc Leleana şi Anişoara şi promit să nu mai beau din sticlă, doar din pahar de cristal, cu picior şi suflătură de aur.
Naşă-mea era artistă la broderii, eu când atingeam acul, îl apuca plânsul şi se cerea la mă-sa. Mai şi împungea!
La bucătărie, Nana, după ce-a dovedit o sticlă de vin, că tare greu mai creştea aluatul, mi-a zis să întind eu foaia, cât învartea ea la umplutură, dar parcă aveam două mâini stângi! Bunică-mea şi-a dat cu părerea că ar fi fost mai bine să fi început cu mere coapte, poate dovedeam ceva afinităţi. Când le-am pudrat cu zahăr, au sărit cu gura pe mine, cum că anumit le măream nivelul de glucoză din sânge, deşi când le-am scos din cuptor, caramelizate, s-au bătut pe ele. Cam la o săptămână mi-am zis să încerc şi-o tartă cu pere. Cât am băgat-o la cuptor, babele m-au trimis să cumpăr nişte apă minerală, de la alimentara. Pentru digestie. Când m-am întors, tava era goală. Mâncaseră tot. Şi băuseră vin. Apa era pentru mine, pe ele le balona. Progresam!
Cam când îţi dai seama că eşti o tolomacă şi renunţi? Cam niciodată, după cum ar spune Einstein, căci E=mcdoi, adica ‘ce, doi?’, dacă prostia nu ar fi fost şi ea relativă, am fi avut E=mda.
Frumosul din pădurea cu hărţi (femeile nu ştiu să citească hărţile, iar expertii şi bărbaţii, în general, au căzut de acord că e adevărat, dar n-au găsit încă o modalitate delicată să generalizeze) m-a oprit într-o pauză, la coada la covrigi de la chioşcul de peste drum de liceu, m-a luat deoparte, spunându-mi că-i era pe plac cum îmi venea părul mereu în ochi şi pentru nimic în lume n-ar fi lăsat pe cineva să mă sluţească cu breton.
Chiar dacă m-ar fi dat cineva cu capul de toţi pereţii, tot nu aş fi înţeles nimic!

P.F.S. (pe foarte scurt) Îmi venea să cânt ‘Fetelor din lumea-ntreagă’, ca o parafrază a muncii audio, silnice, de la metrou.
P.M.L. (pe mai lung) Tocmai ce am venit de la sedinta cu părinţii de la şcoala lui fiu-meu. Viseaz cu ochii deschişi. Mă întreb de la cine o fi moştenit …
P.L.A. (pe lung şi atât!) Azi e Paştele Blajinilor, iar se dă de pomană! Nu o fac din toată inima, dar de frica babelor, că astea când vin se zguduie clopotniţa bisericii, dau şi eu un pomelnic, în buna tradiţie a Nanei – ‘Să fie de capul lor!’.

 

Related image(Image from http://www.marshallcountytourism.org)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s