După douăzăci di ani, varianta moldovinească (21.04.2015)

No automatic alt text available.(Pinterest)

– Dom’le, mă gândesc sî divorţez. M-am trezit, aşa, di dimineaţă, cu o stari di rău, parcă mi-i scârbă şî parcă ni s-o făcut chelea di gâscă. Sigur îi di la relaţii interumani! Dumnevoastră ci credeţi?
– Eu? Nu vă cunosc, domnul meu, şi, în plus, am venit în parc să citesc această minunată carte, cât timp, acasă, nevastă-mea dă cu aspiratorul. Nu cred că vă pot fi de vreun folos …
– Hai, dom’le, cî nu-i mari filozofie! Io di ci crezi c-am vinit în parc? Aţi auzit, poati, di parcu’ cela di la engleji, haidi parc sau pi-acolo, îţi iei o lădiţă, ti sui pi ie şî zâci ci-ţi vini pi la gură sau tăt ci-ţi treci pin cap. Di ci sî mai dai bani pi la doctori? Diştepţi englejii iştia, vorgheşti sângur vro juma’ di oră, stau unii gură-cască, mai îşi dă unu’, altu’ cu părerea, da’ pleci acasă alt om! 
– Hyde Park, domnul meu, şi sincer să fiu eu mai degrabă m-aş ascunde printre tufe, decât să mă sui pe lădiţa dumitale şi să le vorbesc unor străini, care n-au nici timp, nici relevanţă. Plus că acolo oratorii se ocupă, de obicei, de probleme sociale, nu domestice.
– Şî ci? Nevastă-mea nu-i caz social? Bună di pus la icoană, dă di pomană la tătă lumea, parcă pre’ mult, dom’le, io am încurajat-o la început, da’ acuma dă şî ţoalili din casă!
– O altruistă deci, cum rar mai găseşti … De ce v-aţi însurat, dacă vă deranjează?
– Ei, nu-s chiar însurat, i-am zâs c-o ieu şî acuma habar n-am cum sî-i zâc cî parcă n-aş mai lua-o …
– Păi, dacă n-aţi luat-o, nu e nevoie să divorţaţi! De ce vă frământaţi degeaba?
– Stai, dom’le, cî muierili au drepturi acuma, cu concubinaju’ îi ca la primărie, îţi ie şî sufletul, şî-l bagă sub combinezon. Parcă tot mi-i ie olecuţâcă dragă, da’ numa’ nu aşa tari ca sî stau di tăt.
– Dar de ce nu îi spui direct, bădie, că nu eşti încă pregătit să-ţi iei atâtea responsabilităţi, pare o femeie înţelegătoare?
– Pre’ înţelegătoari, mă gândesc sî nu fie ceva strâcat la ie, cî parcă faci numa’ ci-i spun şî io o ţân mai mult închisă în casă, aşa îs di nervos! Ete, am o poză, asta-i ie, nu-i ruptă din soari, dară nie ni-o plăcut …
– Domnul meu, aşa o nevastă aş împărţi şi eu. Dacă nu vă aranjează concubinajul, poate v-ar fi mai bine cu un procubinaj, adică mai multe mulţimi, care interacţionează.
– Adică, zâci matali,  ceva ca la orgasmi multipli? Cini dracu’ o auzât di ieli? La mini în sat numa’ popa o citit dispri aşa ceva şî ni-o aratat şî nouă, la aiştea din comitet, dar nu sî ştie dacă există cu adivarat. Îi din cărţi. Ş-apoi fimeili mint di îngheaţă apili, numa’ ca sî-ţi ieie polii din surtuc, îţi spun cî ieşti frumos, ba şî diştept, când ti pupă, când ti strâng în braţă … Muierea-i muieri, nu poţi sî ti încrezi în ie, când îi vorba di treburi serioasi. Amu’ tăt satu’ îi dă bună zâua la poartă, ci naiba, mă însor cu revista presei?
– Mai degrabă invers, îmi pare mie, bade, i-ai promis c-o iei şi acum vrei să-ţi calci pe cuvânt.
– Bre, omule, am vorbit cu dumnevoastră c-am crezut cî suntiţi om cetit, da’ văd cî nu ştiţi mari lucru! Io vreu un sfat, cam cum sî fac, cî nu vreu s-o spării, numa’ s-o mai domolesc olecuţă, vreo douăj’ di ani…
– Domnul meu, eu dacă eram în locul ei te lăsam de mult, căci eşti nu numai nehotărât, dar şi misogin!
– Haida, bre, ieşti pricinos, aşa-s tăţi barbaţii, om fi noi misojini, da’ ele tot găsăsc cum sî ni ieie di proşti! Dumnevoastră di ci v-aţi însurat?
– Acum, că m-ai întrebat, chiar nu ştiu ce să spun. Cum ar spune Byron, un poet englez, că văd că şi mata îi înţelegi pe ‘ingleji‘, „tragedia spune adio în moarte, comedia în căsătorie”. Aşa şi cu femeile, ‘îngeri, până le treci pragul’.
– Tăt un băi şî aista, da’ învaţat, ca matali. Mă duc sî mai stau di vorbă cu fimeia, cî di la atâta spovedanie ni s-o făcut foami …
– Păi n-ai zis, bade, că te desparţi de ea? Poate îmi laşi numărul ei de telefon, o fi simţind şi dumneaei nevoia să vorbească cu cineva …
– Auz, bre, io credem cî ieşti doctoru’ meu, acuma ti dai şî la fimeie? Ia, vezi, cî îndată dăm cu domnia de pământ!
– Stai uşor, bade, nu mă gândeam decât să fiu de ajutor! N-ai zis c-o laşi?
– Am zâs, bre, da’ mai mănânc, mai beu, mă mai gândesc … Am zâs, n-am dat cu paru’!

Reclame

Un gând despre “După douăzăci di ani, varianta moldovinească (21.04.2015)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s