Mr. Darcy

Image may contain: 1 person

Am coborât, anevoie, din autobuzul prăfuit, uniforma mi se lipise de pulpe şi de spate, am ridicat ochii spre balcon, bunică-mea nicăieri! ‘Ce s-o fi întâmplat?’, m-am întrebat, nu-i stătea în fire să nu mă aştepte cu ochii pe stradă. Cu ultima rezervă de oxigen extrasă cu grijă din aerul îmbâcsit, mai mult m-am târâit pe scări şi, fără să bat la uşă, mi-am forţat norocul în casă. Mi-am scos picioarele din balerini şi-am lăsat degetele să se răsfire, uşurate, pe podeaua răcoroasă. Din bucătărie se auzeau voci înalte şi râsete. Babelele! Oh, Doamne! Numai ce-am deschis uşa, că m-am şi dat înapoi îngrozită. Babele, aproape dezbrăcate, se hlizeau una la alta, cu capul dat pe spate, cu părul vâlvoi, o orgie a fericirii, păgână şi flămândă. Era, totuşi, ceva frumos în tabloul acela cu femei înşelate de bătrâneţe, o revărsare de forme rubensiene, lenjerii sfioase, prinse în trandafiraşi roz, combinezoane înotând în dantele, amintiri de epocă uitată azi.
– Madam C., acum văd di ci sî ţân rochiile cambrate pi dumneata, ţi-o mai ramas ceva din talia di odinioară, dacă ţ-o fi greu sî ti desparţi di sutien, deschidi-ti, barem, la jupon! Deşi, sî fiu a naibii di nu te-ai umplut di aluniţe, ptiu, sî nu ti deochi! scuipă din vocale, pe masa de joc, bunică-mea. Consoanele se ţineau strâns de marginea mesei, să nu le tragă dracul de toartă.
– Da’ ci, madam, negii mătăluţă di pi pleoapă sunt di împrumut? ripostă madam C. Şî tu ci ti scălâmbăi Anică, decât hidoşenia ceea di sutien, cu fundi bleu, grele, mai bine pui direct ţâţili la bătaie, cî, slavă Domnului, ti ştie tătă mahalaua cî încă stau ţepene la geam!
– Nici nu mă obosesc sî-ţi răspund, madam, aşa neobrăzare mai rar! Ţi-i cumva ciudă cî poştasul îmi aduci mie mai întâi pensia şî numai apoi ti caută pi mata?! îi răspunse pe un ton afectat naşă-mea.
– Haida, fetilor, di ci vă ciondăniţi, doară cu tătili arătaţi ca nişti sperietori di ciori, împopoţonati ca din mila bisericii. Iaca, o vinit fata di la şcoală. Aţi uitat di ie, nu-i aşa, spurcăciunilor! Liluţă, hai la Nana, şî închidi gura cî ti bâzâie muştili!
– Doamne, Liluţă, chiar cî am uitat di tini! bunică-mea s-a ridicat tinereşte de pe scaun, şî nu mai holba ochii ciia aşa spărieţi, cî doară nu suntim în curu’ gol!
– Mergem la mare? am întrebat, sperând.
– La mari, fetiţă! Sutienili pi masă, dacă vreţi sî întorc cărţili, a tunat peste noi glasul plin al Nanei.
Babele jucau poker. Naiba ştie cine le învăţase, că le făcuseră zile fripte bieţilor moşi, cât au mai fost în viaţă, că prea se prosteau cu jocuri de cărţi şi la pietre. Jucau pe de-a dezbrăcatelea, că nu le venise încă pensia. Până spre seară m-au instalat şi pe mine la masa de joc, deşi le-am convins, cu greu, să jucăm pe şiragurile de perle false, cu care se lăudau şi pe cerceii de aur, că zău de nu mă dureau ochii de la atata nuditate!
Peste vreo săptămână, după ce nea Fane s-a intoxicat iar cu cafea, livrând pensia babelor, jocul a urcat la nivelul următor. Bia m-a împrumutat cu 50 de lei şi pe atunci ăia erau bani, nu glumă! La început m-au lăsat să câştig câteva mâini, ca să nu mă apuce plânsul prea devreme, după care jocul s-a încins. Şi-au făcut loc, din coate, şi înjurăturile, şi jignirile. De-a dreptul drăgăstoase! Nu aveam voie să repet nimic din ce îmi trecea pe la ureche. Era ca la Securitate: mâna sus, ochii sub masă şi guriţa ticăloasă! Erau şi momente din acestea, când bunicuţele alea dulci, cu pălării înflorate şi zâmbete tâmpe se transformau în nişte zgripţuroaice cu şezutul pe mătură şi negi pe nas.
– Doamnelor, doamnelor, vă rog, sunt şi copii de faţă!
– Aaaaa, acum eşti copil carivasâzâcă, da’ când ti pupai cu Codrin, pi după blocuri şî trăgeţi din ţâgară, ca turcii, parcă zâcei cî eşti şî mătăluţă un pui di fimeie! Ia zî, Liluţă, ţ-ai făcut temele? Sî zâci mersi cî ne-i prins într-o zî bună, sî-i deie Dumnezău sanatati lu’ Fane, cî bună treabă mai faci ca poştaş, cî altfel învaţai deja pentru teză!
Am tăcut mâlc. Le-am lăsat să se mai împungă pentru câteva minute, după care … mâna greblă se făcu… am tras banii pe spuza şi le-am întors cel mai frumos zâmbet.
De obicei Nana sau bunică-mea ieşeau în câştig. Florica era un dezastru! I se citea, pe faţă, şi chinta, şi lipsa de perechi. Banii câştigaţi la masa de joc erau cheltuiţi în comun, pe ocazii speciale: mergeam la teatru sau la cinema sau la vreun restaurant la modă. Cea care pierdea tot cocea biscuiţi şi pâine o săptămână întreagă. Când vremurile s-au mai opărit şi banii de noroc s-au subţiat, naşei, care era o romantică incurabilă, i-a venit ideea să jucăm pe Mister Darcy. Masa mergea pe beţe de chibrituri, dar câştigătoarea avea exclusivitate pe Mister Darcy: vise, monologuri, bileţele netrimise de amor, un fel de ‘prietenul meu imaginar, din copilărie, care m-a salvat de risipă la psihiatrie’. Cum câştiga câte una dintre babe monopol pe fandosit, toată săptămâna umbla elegantă, nu ne băga în seamă, împărţea filmul serii, de la televizor, cu un scaun gol şi scotea din dulap, la purtare, rufăria de mătase cu miros de levănţică. Ziceai că au fost lovite de amor de-a binelea! Risipă de ruj şi zâmbete, melancolie, parfum franţuzesc … Dacă s-ar fi decernat un Oscar pentru cea mai frumoasă parteneră a disputatului domn Darcy, babele ar fi câştigat detaşat plutonul fruntaş. Eu nu apucasem să câştig şi mă cam rodea gelozia. Tinerică, sprinţară, unii chiar aveau curajul să-mi zică că eram drăguţă, dacă mă uitam mai bine în oglindă, chiar aş fi putut trece, cu puţină indulgenţă, drept bine crescuta Miss Elizabeth Bennet!  Darcy, însă, părea să prefere să se pupe cu mama, cu babele adică!
Când în sfârşit a dat Dumnezeu şi mi-am câştigat şi eu dreptul la o întâlnire, mai mult printr-o conspiraţie a babelor, sătule să-mi tot vadă faţa tristă şi să-şi dea ochii peste cap de câte ori suspinam, am turuit ca o morişcă, vreo două ore. Nici n-a apucat dragul de Darcy să deschidă gura! De visat îl visam însă tot pe mucosul de Codrin, mi-a explicat bunică-mea că gentlemenii aveau şi ei limitele lor. Nu ştiam că personajele din cărţi ţin cu dinţii de scenariu chiar şi în vise! L-am luat, în schimb, cu mine la şcoală, la cinema, şi dacă era să judeci după privirea bleagă, pierdută printre gene, mă îndrăgostisem puţin. Păcat că n-am mai apucat să-i spun, l-am pierdut cu trei valeţi, siguri pe ei, şi pe cupă, în faţa unui careu viclean de dame. Dragoste şi poker … ohhh, Mister Darcy ! (lacrimi, lacrimi, lacrimi …)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s