Bal să fie! (29.04.2015)

Image may contain: 1 person(Google search)

Tanti Reta, s-o luăm de la început: ai plecat la cimitir, ai închis uşa, cu cheia, când te-ai întors uşa era întredeschisă, uşor forţată, cine a spart uşa a făcut-o cu grijă, să nu producă mare stricăciune. Lipseşte ceva?
– N-am apucat sî mă uit pisti tăt … văleu, casetofonu’ fetii! Era aicea, pi pervaz, fir-ar sî fie di păduchios, o furat muzica fetii! 
– Deci un casetofon … ce marcă?
– Ci marcă! Cini dracu’ ştie ci marcă! Mă înnebune cu muzica ii, dacă nu-l fura prostu’ ista, îl azvârlem io pi foc! Di dimineaţa până sara nişti golani urlau şi băteu la tobe, ti trăsne la cap! Fugeu mâţâlă şî latrau cânii … dracu’ şî mamî-sa, în vizită! Ducî-sî pi pustii! Ptiu! Ptiu!
– Cum arăta … casetofonul?
– Negru, aşa, o cutie neagră, cu un căpăcel care sî ridica sângur.
– Tanti Reta, mă duc să vorbesc cu tata, să vină să-ţi repare uşa şi apoi mă duc pe la vecini, să văd poate a văzut vreunul ceva.
– Da, da … trimite-l pi ticălosu’ ceala bătrân! Di câti ori treci pi stradă, pi sub geamurili mele, îmi faci cu ochiu’, şî umblă tătă zâua, încolo şî-ncoace, ca nebunu’. Îţi spun drept, măi Tudori, o fi tat-tu, da’ nu-i cu tăti oili acasă! Sî baţi şî la Irimeasca, cî zî şî noapti păzăşti gaura cheii. Dacă n-ar fi ie, nici n-am şti di ci plătim fimeia di serviciu di pi casa scării, cî nu sî bati di chept cu vrednicia. Irimeasca nu numa’ cî stă cu ochii pi ie, da’ vedi şî di câti ori dă gios prafu’ di pi ficus! E-he, di când s-o măritat Buburuza, nu-ţi mai poţi îndrepta ruju’ di câti ori îţi fugi un ochi pi geam, acuma stă rapănu’ la soari, di-un deget şî dac-o întrebi, zâci cî-s aburite, fi-i-ar mintea aburită sî-i fie! Ci zâcem? Aha … trimite-l pi tat-tu, mâni vini fata di la Bucureşti şî iară o s-o apuci istericalele … nu doarmi dacă n-are cel puţân trii foraibăre şî două lacăti la uşă! Ştii cî-i bal, mâni sară, la căminu’ fabricii di papuci şi nu pot lasa uşa dischisă, nu c-ar mai găsî cineva ceva di furat, da’ mi-i sî nu găsăsc io unu’, dormind în pat! N-ai plecat?
– Şi eu merg la bal, tanti Reta! Dacă merg şi celelalte doamne, prietenele dumitale, pot să vin să vă duc cu maşina.
– Bre, da’ ci băiet manierat te-i făcut, cum ai putut işî aşa delicat din spurcăciunea ceea di tat-tu, nu ştiu! Îi drept cî mamî-ta era o fimeie fină, pacat cî s-o prăpădit aşa tânără, era frumoasă ca o cadră …
– Atunci aşa rămâne, pe la 7 e bine?
– Da, Tudorel, mamă, acuma fugi şî trimiti hodorogu’, cî deja s-o făcut curent!

Când am ajuns acasă, a doua zi, de dimineaţă, uşa era reparată, cafeaua dată pe gât, iar babele întorceau deja ceştile, să vadă pe cine a pus dracu’ să-mi fure casetofonul. Nana şi-a aruncat un ochi în ceaşca bunică-mii, a deschis gura, să spună ceva, dar s-a răzgândit şi i-a întins cana naşă-mii.
– Zî-i tu, Anică, cî dacă-i zâc eu, zâci cî mi-am bagat degitu’ în treburili ii!
– Vaaaaai, Mariţă, mă spurcă dacă-i spun, mai bini sî sî uiti sângură! Na, ie-ţi ceaşca, Retă şî uită-ti până-n fundu’ cănii!
– Ci sî văd, un prost! Oari cini dracu’ sî fie? O fi popa, poate sfinţăsc casa, dacă tot o trecut pragu’ hoţii.
– Aceala nu-i popă, bre, nu vezi cî ari ş-o literă? S di la Stoica!
– Ptiu, batî-vă sî vă bată! Ci sî cauti mârlanu’ ceala la mini în cană? O reparat uşa, gata! Poati di asta o ieşât, deşi stă cam încovoiet …
– Poate ti ceră di nevastă, ştii cî sî plânge la Tache la crâşmă, cî îl bati frigu’ pi la şăli, noaptea.
– Sî facă focu’ în sobă! Ci-are sula şî cu prefectura?
– Ari, bre, când ti vedi, parcă i-o fatat vaca, tăt sî gudură, ca un câni hămesât. Chioară ti ştiem, da’ amu’ faci şî pe-a proasta!
– Porcu’, mi-o dat cu palma pisti fund asară! După ci-o reparat uşa, am zâs sî-i fac o café, să-l servesc c-o dulceaţă … Zici el: ‘Retă dragă, sî-mi dai oleacă di şerbet din acela di trandafiri, cî tătă lumea zâci cî nu sî există ceva mai bun!’. Şî când dau sî mă aplec, sî scot borcanu’ din camară, numa’ ci mă trezăsc cî mârlanu’ îmi arde una, uşurel, pisti fund!
– Ci i-ei făcut? Control la ouă?
– I-am tras două ştergari la schinari şî l-am scos pi uşă afară! Pute, cel puţân, sî ceară voie, dacă era vreun gentălmen!
Râdeau babele, ştrengăreşte şi râdea şi lumea, odată cu ele.
– Liluţă, să ti faci frumoasă, cî avem un cavaler cari vini sî ni ducă la bal!
– Ce cavaler, bia, iar ai prostit vreo cunoştinţă să-şi trimită băiatul să-mi repare casetofonul?! Ce naiba, am crezut că ne-am înţeles să nu-mi mai căutaţi pretendenţi! Acum nici casetofon nu mai am!
– Gata-gata, fată, nu ti înşierbânta, io sî fiu în locu’ tău, aş aştepta sî-l văd înainte de-a deschidi gura, sî zâc numa’ prostii! Îi băiet frumos, ari servici bun, stă la casa lui …
– Dacă-i aşa de frumos şi de bun, de ce nu l-a luat nimeni până acum?
– Ti aştepta pi tini, toanto, cî de-aia s-o oferit băietu’ sî ni cari pi tăti cu maşâna …
– Hai, Liloanţă. du-ti şî-ţi puni nişti bigudele, în claia ceea di păr, şî mai râzi şî tu olecuţă, cî di la atâta carti, te-i prostit di tăt! Reta, dă-i o ţuică, di la rahatu’ cela di Pepsi-Cola, ci tot îl be ie pi la Bucureşti, i s-o ascuţât faţa!

Bunică-mea îmi pregătise, din ajun, rochia roşie de tafta, cu umeri goi, strânsă pe talie. Babele îşi prinseseră în păr flori şi voalete, nişte pânze de boltă cerească, stropite, pe noapte, cu licurici. Trupurile le alunecaseră, un pic emoţionate, în rochii de mătase naturală, erau gata pentru o invitaţie la vals!
Am lăsat să cadă câteva picături de parfum pe încheietura mâinii şi am dat drumul uneia să zburde, în voie, printre sâni, atât cât să-mi aprindă luminiţe în ochi şi să-mi aşeze scântei la picioare. Mi-am potrivit mănuşile până la cot, iar când am ridicat privirea, l-am văzut în cadrul uşii … Era mortal!
– O vinit băietu’, mişcă-ţi fundul, nu vrem sî-l facim sî aştepti. Şî poartă-ti frumos! Fără aere din acelea di capitală, cî ni supărăm! Tudor, mamă, vezi cî ari sî-ţi sară ochii din cap, di la atâta holbat! Ie, mai bini, fata di braţ, cî îndată rămâni fără tocuri, la cât îi di închedicată!
– Bia!
– Hai, lasă, lasă, nu mai fă pi mironosiţa, doar vă ştiţi unu’ pi altu’ di când eraţi copchii. Ci dracu’, doar tu iei pus gândăcei în ghiozdan, cât o jucat lapti gros în curtea şcolii, di s-o umplut tătă şcoala! Şî azi, când mă întâlnesc cu doamna directoari, îmi zâci ca di atunci o ramas cu palpitaţii …
– Tudor? Nu te-am recunoscut!
– Nici eu, Lila, arăţi … arăţi …
– Haidi, bre, cî văd cî nu-ţi găsăşti cuvintili, data viitoari sî vii cu dicţionar, dar nu azi, azi dansăm în familie! Mâni vini tat-tu sî lăcuiască uşa, aşa cî o sî aveţi distul timp sî mergeţi la bibliotecă. Fetilor, vă fac un tango?

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s