‘Şi de-o fi să mor, în câmp de mohor’ – Balada lu’ duduia Mioriţa, pe limbă de moarte (29.04.2015)

Image may contain: 1 person(Google search)

De câte ori se prindeau de babe lipitorile palpitaţiilor, treceam prin ritualul datului de pomană. Se deschideau dulapurile, în care până mai acuşi dormiseră, pe flori uscate de levănţică şi frunze de mentă, zestrea şi rufăria, şi începea seminarul ‘politica datului degeaba’: prosoapele groase, flauşate popilor, cele mijlocii pentru dascăl şi pălimar, suta de înflorite, înnodate pe colac neamurilor şi săracilor. Batistele bocitoarelor, să nu le curgă mucii pe giulgiu. Urmau prosoapele pentru prapuri şi unul lung, brodat cu fir de argint, de pus la icoana Maicii Domnului, în caz că-i dădeau şi ei lacrimile, mă gândeam. De îmbrăcat erau rochia neagră, cu manşetă înaltă şi năsturei de catifea, pantofii de lac şi o hidoşenie de turban, cu broşă bătută în pietricele care îmi dădea mâncărimi la vedere. Când bunică-mea şi-a dat duhul, de-adevăratelea, popa a refuzat să facă slujba până nu-i puneam un batic mai acătării, mahalaua fiind îngrijorată că vederea cumplitei instalaţii i-ar putea cauza PreaÎnaltului un infarct. C-o fi sau n-o fi existând Dumnezeu, c-o fi doar un Sfânt Petru, care se dă mare că încă mai are serviciu, e una, dar să realizezi că am fi avut o şansă sa avem Dumnezeu şi l-am anihilat cu obiecte de îmbrăcăminte de inspiraţie Mahomedană, cu arie înaltă de acţiune, e cu totul altceva! Sau poate o fi vorba de vreun comitet olimpic, cu d’alde Buddha şi Allah dând, mai mereu, note mici pentru prestaţiile pământenilor. Te face să te întrebi dacă în Rai eşti primit doar cu sufletul sau contează şi culoarea lenjeriei … Nu vreau să mă gândesc la ce-o fi fost la gura bunică-mii, când s-a trezit faţă în faţă cu bunică-miu, cu soacră-sa şi cu tac-su, fără broşă şi turban! Găsise ea o modalitate de a trece, ilegal, pe lumea cealaltă, gablonţuri de damă cochetă, cu gândul că dacă tot a făcut Dumnezeu din apă chioară vin de calitate, să faci diamante din sticlă colorată trebuie să fie floare la ureche. Şi sigur dădea bine să ai ceva pietre scumpe prin buzunare, în caz că trebuia să plăteşti ceva favoruri îngeraşilor, de exemplu să se pişe în cafeaua lu’ nepotu’ Filimon, care în loc să dea banii pe o prescură, s-a îmbătat ca porcu’, la crâşmă.

Dar să mă întorc înapoi la anotimpul palpitaţiilor. Ridicându-ne noi din răsfăţurile morţilor, am repetat, ca la şcoală, rânduiala prosoapelor, am mirosit sticla de parfum, să ne asigurăm că era tot aia de la Chanel şi nu nişte mir contrafăcut şi tot aşa … am repetat toată tărăşenia ochi în ochi cu şifonierul fiecăreia dintre babe. Avea să fie o zi lungă, încununată cu alegerea covorului de pus în dric, ca să nu scrâşnească sicriul şi să le trezească din somn, a ojei de unghii şi a reţetei de colivă. Treceam prin supliciul ăsta de cel puţin trei ori pe an, mi se reamintea, la final, că dacă nu respectam, cu stricteţe, recomandările aveau să mă bântuie cu încrâncenare şi să asmută dracii şi pe însăşi Talpa Iadului, mai rău decât pe cei de la Serviciul Financiar. Babele voiau să se asculte, la priveghi, muzică de Bach, le sugerasem că ar fi fost mai indicat Requiem-ul lui Mozart, dar au sărit cu gura pe mine că aveam să adorm toţi izmeniţii, veniţi doar pentru vin şi mâncare. Intenţionau să le zdruncine măcar nervii şi să le dea peste cap ganglionii. De băut, îşi doreau să se bea în neştire, c-aşa le-a fost şi lor aproape toată viaţa, ca zdrobitul, în picioarele goale, a strugurilor de vin. La cimitir să zică Miko Ţiganul ceva din scripcă, ca să plângă tot amărâtul care-a visat la colivă cu nuci şi n-a mai apucat.
Babele se gândiseră chiar să ceară un discount popii, pentru acatistele antume, că oricum avea să se îmbogăţească din pomelnicele lor. Bietul părinte a trebuit să aducă dovada, legalizată la notar, că dădea bani, din fondul bisericii, orfanilor, că se îngrijea de mame singure şi bolnave, şi de bătrâni neputincioşi.
Sicriele trebuiau ornate elegant, cu cale naturale, fără flori de plastic sau de hârtie, că nici Dumnezeu i-a trimis sms-uri lui Moise, pe tăbliţă de lut, că ar fi putut fi desconspirat de grafologi şi de-aia Biblia e încă controversată, toţi auzim voci în cap. Şi dacă tot aveau să se umple de viermi, măcar să le fie meniul bio! 
Mahalaua era rugată să le pupe mâna, la luarea de rămas bun, şi nu gura, ca să nu le întindă, din greşeală, rujul. Hodorogii bătrâni, care îndrăzneau să le caute pe sub fustă sau să le bulănească pe năsălie, urmau să fie scuipaţi şi să le fie interzis mersul la biserică, măcar pentru o lună. Popa încercase să le explice, împăciuitor, că în biserica şi-ar fi putut găsi, chiar şi cei mai păcătoşi dintre păcătoşi, mântuirea, dar babele preferau să nu fie daţi neruşinaţii pe mâna lui Dumnezeu până nu-l cunoşteau ele, personal. În fond, PreaÎnaltul se dovedise mult mai indulgent şi foarte risipitor în privinţa bărbaţilor.
La petrecerea de după, aveau să fie invitaţi toţi ştirbii şi ologii din mahala, iar de programul artistic aveau să se ocupe beţivii de la crâşma lui Tache. Popa avea să mâne cortegiul cu răsăritul în gând, ca să nu-şi supere şeful şi toată lumea avea să-şi facă cruce, când avea să se dea drumul la artificii.
Pe cruce aveau sa fie puse poze cu babele în costum de baie, nesimţiţilor, aflaţi în trecere fără intenţia de a le aprinde o lumânare, să le curgă măcar balele. Sub poză trebuia imprimat, cu litere fosforescente, următorul text:
‘Aici doarme o duduie / între şipci şi cinşpe cuie’ / sunt rugaţi, astfel, moroii / îmbrăcaţii, dar şi-ăia goii, / când îi scoate din minţi luna, / să le ia cu săru’mâna.’

Nu ştiu cum e pe la alţii cu rămasul bun de la înmormântări, dar ai noştri nu pleacă niciodată prea departe, iar Dumnezeu ne asigură că dacă nu suntem cuminţi, ni-i trimite val-vârtej înapoi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.