Ce-a unit Dumnezeu, omul nu poate să despartă (6.05.2015)

Image result for oameni în faţa bisericii(Foto din Ziarul de Vrancea)

Pe bia o dureau picioarele, mama ei de toamnă, că vine numai cu reumatism şi igrasie la intrarea în bloc! Florica căzuse la pat, cu gripă, aşa că rămăsesem doar eu teafără pe listă. Am fost împachetată, într-un fel de haină-pungă de plastic şi trimisă la farmacie, după paracetamol. Îmi plăcea să merg la farmacie, farmacistul ciupea cucoanele de dos, cât le zburlea dulcegării stufoase în ureche şi ca să nu mă apuc de desenat pe trotuarul din faţa bisericii, îmi umplea buzunarele cu acadele. Nu ştiam eu să scriu, dar la desen aş fi fost campioană olimpică, dacă nu s-ar fi pişat Stai-Jos, câinele lui nea Mardale, pe ele! Nea Mardale avea picioare betege şi îşi botezase câinele Stai-Jos, în speranţa că vorbindu-i câinelui în autobuz, le va crăpa obrazul de ruşine şi huliganilor ălora tineri, care se tolăneau fără pic de ruşine pe scaunele menite celor cu părul alb.   Un fel de apropo, pe care câinele oricum nu-l înţelegea, îl pricopsise Ăl de Sus cu o privire bleagă, de vacă a făta. Singura formă de protest a animalului era să se pişe pe desenele mele pe asfalt, ca să nu-l judec prea aspru, aş spune că voia să-şi dea şi el, măcar într-o privinţă, cu părerea.
Luând ploaia în piept şi o mentosană pe limbă, am pornit, sărind într-un picior, spre farmacie. La biserică era iar nebunie în jurul avizierului! Jumătate de mahala îşi dădea cu unu-ntr-altul. Te pomeneşti că Dumnezeu afişase răspunsurile la întrebările de la Judecata de Apoi! Am muşcat din vreo două pulpe, am agăţat nişte perechi de ciorapi, dar până la urmă mi-am făcut loc, prin pădurea de picioare, până în faţa avizierului. Misiune îndeplinită … dar doar pe jumătate… acum nu trebuia decât să găsesc un prost care să-mi şi citească (ce aveam să scriu în raport la întoarcerea acasă?)! Noroc cu părintele! Bileţelele astea de la avizier îi dădeau aripi, că numai ce apăru, cu părul vâlvoi, cu barba dată peste gură şi anteriul luat de vânt, lăsându-ne să admirăm, în toată splendoarea, o pijama de diftină vărgată, cu bumbi de sidef.
„Popo, când o fi iar de lună plină, am să vin să-ţi fur nevasta!”
– Cine a pus mizeria asta aici? Cine? Chiar nu mai aveţi nici ruşine, nici frică de Dumnezeu?
– Bre, nea părintele, noi numa’ cetim, di undi ştim noi cî n-ai scris chiar matali?
– Cum să scrie el, băi, prostule? Nu vezi cî pentru el îi scris?
– Cum adică s-o fure pi coana preoteasă? Dacă era una mai tinerică, înţălegem …
– Hahahahahaha, râdeau ştirbii, râdeau ologii, râdeau şi proştii, şi gospodinele, numai popa nu râdea!
– Da’ di ci tocma’ pi ie?
– Cum adică de ce o fură? Să se joace cu ea! m-a luat şi pe mine gura pe dinainte.
– Văleu, luaţi copchiii di aici, nu-i de-ajuns că avizierul ăsta o ajuns să prostească oameni mari, acum ni batem joc şî di copchii? Liluţă, ci cauţi tu, cu noaptea-n cap, pi străzi? Unde-i coana Reta?
– Părinte, bia-i bolnavă, îi tremură picioarele, di ciudă cî-i frig afară. M-o trimis la farmacie sî-i ieu buline. Uite, mi-o scris ş-un bileţel!
– Măi, gură-cască, sî ducă cineva fata la farmacie şî sî arunce un ochi şi la coana Reta în bucătărie, sî vadă dacă-i bini, începu să ne organizeze nea Tache, crîşmarul. Cât dispri matali, părinţăli, fii fără grijă, găsâm noi nişti hăndrălăi, sî păzască şî casa, şî biserica, ajutăm şî noi, de-o fi nevoie! Dă-le nişti bănuţi dracilor di băieţi ai Roşcoaiei şî-ţi spun aciia cini şî pi undi umblă, tătă zâua!
Când m-am întors de la farmacie, cu buzunarul plin de acadele şi Miko Ţiganul drept companie, babele erau deja adâncite în dezbateri. Nici Miko nu s-a scumpit la amănunte cât şi-a sorbit cafeluţa, în  compania cucoanelor. Aveau să mai fie multe astfel de sfaturi de taină, căci mai erau 11 zile pâna la următoarea lună plină, iar popa avea să slăbească 5 kile, de grijă şi de nesomn. Coana preoteasă, în schimb, tăcea ca muta, umplea basmalele cu lacrimi, când vedea chinul popii şi aştepta cu înfrigurare să vadă ce le mai pregătise Dumnezeu. Nu găsise şi el alţii, mai pricinoşi … Sau mai fără iubire de biserică şi de lucru sfânt.

Cu o seară înainte de luna plină, popa a adunat toţi câinii megieşilor în jurul bisericii, inclusiv pe pârlitul de Stai-Jos. Ce hoţ la drumul mare ar putea lua în serios o potaie care se pişă pe asfalt sau se ascunde în boscheţi, când ţi-e lumea mai dragă?! 
Toată prostimea stătea la căscat gura, pe lângă gardul bisericii. Unii veniseră cu scaune de acasă, altele întinseseră pături pe iarbă, se împărţea mâncare şi băutură. Degeaba a încercat popa să-i fugărească înapoi, pe la casele lor, sau Tache Crâşmarul să-i dumirească că nu aşa se prinde hoţul, lumea venise la circ şi nu avea să plece fără să vadă dresura animalelor. Câinii, simţind mulţimea fremătând, mârâiau şi lătrau, rânjind din colţi, spectacolul era complet! Mai lipsea magicianul care s-o bage pe coana preoteasă în joben şi să dispară, cu ea cu tot, într-un nor de fum. Şi-au stat oamenii până dimineaţa, la taclale, şi nu s-a întâmplat absolut nimic! Câinii adormiseră, numai Stai-Jos schelălăia ca prostul, la zorii de ziuă, că luna plecase demult, acrită şi dezamagită peste poate. Popa şi-a făcut o cruce mare, până la pământ şi a răsuflat uşurat. I-a mulţumit lui Dumnezeu, că îi avusese pe toţi în pază şi i-a trimis credincioşii pe la casele lor.

Povestea hoţului de la avizier ar fi rămas un mister până în ziua de azi, dacă Nana nu ar fi dat nas în nas cu nea Mardale, când s-a învrednicit să vină să-l ia pe Stai-Jos înapoi de la biserică. Crezându-se nevăzut, îi sporise agerimea la picioare! Nea Mardale lăsase gloata să păzească biserica, iar el trăsese o fugă s-o păzească pe tanti Gina, nevasta lui nea Pricop Popoviciu, rămasă singură acasă, că tare o chinuiau măselele …

– Oari di ci n-o luat tâmpitu’ şî câinile cu el, Mariţă? a ridicat problema bunică-mea.
– Pentru cî digeaba i-ar fi spus câinelui ‘stai jos!’, nebunu’ tot ar fi sărit în pat şî ar fi murdărit cuvertura!
Oare de ce râdeau babele, ca proastele, din orice? Uneori mă enervau cumplit, căci nu le înţelegeam deloc …

Related image(Image from barkpost.com)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s