Însetatul orei de-ntuneric

Image result for dog made from ceramic(Image from retonthenet.co.uk)

Căţelul pământului se plânge de ploaie,
ba-i rece, ba-i putredă, trezeşte noroaie
şi i le pune, rânjite, pe faţă,
cere timpului să-i recomande o binemeritată vacanţă.
Ploaia, auzind, pufni, profund jignită,
se cuibări între nori, acuzând o rinită.
După câteva săptămâni de stat la soare,
pământul şi-a pierdut pofta de mâncare,
a căzut în muţenie, murea de sete,
căţelul refuza ofertele de oase, ros de regrete.
Ploaia, între timp, petrecea pe rupte
cu norii ce se-ntreceau să-i facă curte,
o clipă i-a scăpat din ochi, când, enervaţi de potaie,
doi dintre ei s-au luat la bătaie,
din greşeală, unul a împins-o peste pervaz,
pământului i-au crăpat râsetele pe-obraz,
un schimb de pumni, unul lăsând cerul c-un dinte lipsă,
a dezlănţuit alte răcnete , miros de apocalipsă,
ploaia, nervoasă că i s-au dat peste cap planurile,
‘cine, pentru Dumnezeu, deschisese geamurile?’,
i-a împărtăşit pământului visul ei de nuntire,
iar neghiobul şi-a băut minţile, de fericire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.