Mihăiţă şî păpuşâca (9.05.2015)

Image may contain: 1 person(Google search)

– Badi Niculaie, badi Niculaie!
– Şi-i, băi, ştirbule, la ce-i vinit? Căpşunili s-o trecut, n-o mai ramas mari lucru di furat, vezi dară nişti poamă acră, lângă fântână, la poartă.
– Hai, bre, badi Niculaie, cî anu’ ista n-am furat ninica, nu vezi, bre, cî mă dau di ceasu’ morţii sî intru în voie fetii. Undi-i?
– Liliană! Vezi că ti cată amorezu’ … Nataliţă, scoati, bre, nişti compot di peri, sî mă cinstesc cu jinerică!
– Ăăă … badi Niculaie … mie îmi plaşi di Liloanţa, da’ n-aş pre vre sî mă însor chiar acuma, aş faşi, mai ghini, vreo doi bani, sî am cu ci s-o ţân … şî … tre’ sî merg şî la şcoală, când o da rujina în frunză, altfel dau di bucluc cu domnu’ învăţător.
– Aşa flăcău mai rar! Da’ di capri şini ari grijă?
– Tot io, badi Niculaie, când vin di la şcoală, frate-miu, Costinel, ari sî meargă cu ieli di când s-a crapa di zâuă, şî oi vini şî io, mai pi la prânz.
– Iaca, Nihăiţă, be nişti compot di peri cu moşu-tu, până vini fata! S-o urcat în pod, sî numeri cârnaţii, că pi mini nu mă mai ţân chicioarele.
– Ştie sî numeri, ţaţă Nataliţă?
– Asta nică îi dişteaptă, o învaţat-o mă-sa şi sor-mea Lina. Numără până la zăci, li trecem pi tăti pi răboj şî la urmă li punim la gramadă.
– Io ştiu sî-mi fac ciomag, cu cuţâtu’, iaca am cuţât la brâu! Ari mâner în formă di peşti … ca a lu’ tata …
– Ia sî văd, Mihăiţă! Io n-am voie să mă joc cu cuţâtu’, mă bati mama.
– Atâta-ţi trebi, Liliană, iară tu, Nichipercea, ai grijă cum ti porţi cu fata, cî jar mânânci! Ia, s-auzâm amu’ di ce-i vinit …
– M-o trimis mamuca sî ieu fata, c-o făcut cozonaşi, din aciia pufoşi, cu rahat şî cu mac, aşa cum îi plac ii. O pus un ţol pi iarbă, în gradină, sî stăm la soari.
– Vreu, vreu să merg, ti rog bunelu’ …
– Ghini, fată, hai, du-ti, atâta sî ai grijă, sî nu vă luaţi iar la păruit, ca în ajun, cî nu ti mai lăs sî merji nicăierea!
– Iel o început, m-o tras di păr!
– Minţăşti, Liloanţă, tu m-ai pupat prima şî când o început prostu’ di frate-miu şî cu Iliuţă a lu’ ţaţa Aglăiţa sî râdă, io numa’ ti-am împins oleacă, cî mă dădei gios.
– Cum adică l-ai pupat, Liliană?
– Pi gură m-o pupat … mi-o plăcut, ca sî zâc aşa, da’ numa’ c-o început sî râdă …
– Pi gură? Nataliţă, tu auzi ci zâci prostu’ ista nic? Liliană? Ce-ai di zâs?
– Am di zâs atâta: cî aşa sî pupă mamili cu taţii … iel o zâs cî mă ie di nevastă … şî mai avem nevoie orişâcum de-o păpuşă, cî Mihaela ş-o perdut papucii, când am fost la scaldă.
– Nataliţă, adu’ rachiu’ cî sâmt cî mă ieu căldurili… Dispri ci păpuşă vorghim noi aicea, Liliană?
– Dispri păpuşăli din acelea mici, cari plânji şî zâci ‘mama’, când li ghiorţăie maţâli di foami. Dacă ti pupi pre mult, faci nişti păpuşăli, asa îi zâcea Lixandru lu’ Marghioliţa, când sî scuturau di praf pi după casă la ţaţa Domnica.
– Nie nu-mi plac păpuşâli … ai auzât, Liliană? Nie sî-mi faşi o minji di forbal, aşa cum ave Niculina pi sub fusti, când o ramas borţoasă!
– Ba io vreu păpuşă!
– Nu ti mai pup, îi ghini?
– Foarti ghini, sî n-o mai pupi cî vă otânjăsc pi amândoi, ai înţăles flăcău?
– Ie o început, badi Niculaie, tătă zâua vre s-o pup, io vreu să gioc forbal, cu băieţii. I-am dat ciucalată, sî mă lesă oleacă sî mă gioc şî s-o suparat pi mini, ş-o zâs cî mă zâci lu’ mămuca cî i-am arătat cum sî sî pişe pi copac.
– Nataliţă, numa’ tu ieşti di vină, undi ierai când aiştea doi îşi dădeu chiloţii gios?
– Uşurel, bre, Niculaie, îs copchii, ii nu ştiu ci fac, sî gioacă …
– Asta-i gioacă? Sî mă ierti Dumnezău, da’ ci ai sî-i zâci tu lu’ mă-sa, când o s-o ieie acasă şî ari sî vreie sî sî chişe pi copac?
– Liliană, fetiţâli nu sî chişă pi copac! Ci ţ-am zâs io să faşi, când ti treci?
– Sî vin acasă … da’ făcem pi mini, bunică, şî Mihăiţă o zâs cî ştie iel un loc pi-aproapi, undi nu ni vedi niminea.
– Aghe dacă mai pot sî mă ţân, sî nu li înroşăsc curu’ la aiştea doi! Dacă vă mai prind vreodată … sau mai aud cî v-aţi dat gios chiloţii … sau v-aţi pupat sau cini ştie ci altă drăşie aţi făcut, cu mânili meli vă omor, prostalanilor! Aiasta îi treabă pentru oamini mari! S-o înţăles?
– Da’ … da’ cu păpuşâca …
– Liliană, tu n-auzi ghini? Nişi o păpuşâcă, nişi o pupătură, nişi un chişăt pi copac! Ai sî ai vremi, când ai sî şii mari! Nu-i voie, şî cu asta basta! S-o înţăles?
– Ţaţă Nataliţă? Mihăiţă a nieu îi la matali?
– Da, Valerie, vină în şerdac, sî auzi niauzâtili!
– Doamni, şi-o mai făcut dracu’ di data asta?
– Tanti Valerie, mi-ai adus cozonac? Bunelu’ nu mă mai lasă sî mă joc cu Mihăiţă, cî m-o învaţat sî mă piş pi copac. Uiti, ci pălitură ari aicea pi chicior, di când s-o închedicat şî o chicat în colb!
– Doamni iartă-mă, copchilă, ci vorgheşti tu acolo?
– Îi adivarat, Valerie.
– Mihăiţă, treşi acasă, treşi acasă cî mă omori cu zâli! Undi ţ-o fost capu’, măi copchili? Undi?
– Io mă mărit cu Mihăiţă, tanti Valerie … da’ nu mâni … mâni vreu numa’ o păpuşâcă …
– Nataliţă, ie fata di aicea, cî fac moarti di om!
– Ai făcut fata sî plângă, Niculaie, nu mai ţâpa aşa ca prostu’, aiştea-s copchii, bre, ei nu înţâleg, tre’ sî-i iei cu vorba bună …
– Aiştea-s draşi, nu copchii, ari sî ma baji în mormânt!
– Liloanţă, chiar dacă moş Niculaie nu vre, io tot ti ieu di nevastă, aşa sî ştii, am cuţât!
– Ieşi, ieşi afară din curti, magarule, învaţă cum sî ti porţi, mai întâi, cu domnişoarili şî aghe după aşeea mai stăm di vorbă!
– Mihăiţă, Mihăiţă, sî vii mâni, sî mă iei la scaldă!
– Scaldă vă trebuie, treşi în casă, Liliană, cî pun mâna pi nuie! Nu mai merjeţi nicăieri di capu’ vostru, numa’ dacă mamă-ta sau bunică-sa îs cu voi, ai înţăles, Nihăiţă? Cu tini vorghesc, că ieşti mai bătrân, fetili au mintea cât o dudă! Ori ai grijă di ie, ori la mini în curti nu mai ai ci cata! Ai înţăles?
– Am înţăles, badi Niculaie. Acuma pot sî mă duc după nişti cozonac di la mama, cî ni sî rupi sufletu’ când o văd cu lăcrămi pi faţă?
– Ghini, măi, copchili … Lasă, cî nu moari şî când ţ-oi da şî ţâie vreo două la schinari, sî-ţi baji minţăli în cap, ari sî-ţi treacă! Şî nu uita ci-am vorghit. Nataliţă, mai adă un rachiu, cî ni s-o uscat beregata di la atâta sfadă! Am crescut patru copchii şî-s mari şî la casa lor, da’ ca aiştea nu-s alţii! Nu stau locului, cum nu stă arjintu’ viu! Ian ti uită, c-o şî apucat-o cântatu’ pi panarama asta nică!
– Ari mama o fetiţă cât un ghemotoc, ari mama o fetiţă frumuşâcă foc … bunicaaa? Am voie sî mă joc cu mosorelili?
– Nu!
– Nu!
– Bini … mă joc cu mâţa, atuncea … pis-pis-pis …

Image result for păpuşă din coceni(Foto de pe talentedenazdravani.eu)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.