O murit Petrescu (11.05.2015)

No automatic alt text available.(Google search)

– Aista n-o murit di moarti bună, Retă, asta-i crimă, crimă cu premeditari!
– Mda, aşa sî pari … Ete, bre, parca sî vedi ceva işând di sub masă! Florică, ci dracu’ faci acolo, în patru labi?
– Bre, tanti Retă, am găsât lanţu’ cânelui!
– Curaua, bre, lanţ vezi numa’ la Chilişăni.
– Mariţă, fă-mi vânt cu jurnalu’, cî sâmt cî nu mai am aer!
– Stăi, Anică, ghinişor! Criminalu’ îi dus di mult, doară n-ave sî ti aştepti pi tini! Chiar dacă după păru’ ista roş ar vini şî taurul comunal …
– Di la ci v-aţi luat? Dicât sî vă ciondăniţi, hai mai bini s-o tragim afară pi Florica, cî ş-o poticnit schinarea sub masă. Florică, vezi sî nu crăpi, cî tăt te-i rumenit la obraz, ca un gogoşar!
– Fir-ar mama dracului di masă, tipurili iestea noi îs din acelea undi n-ai loc sî mânânci dicât frunza di salată! Nah, aproapi cî ni-o rupt schinarea!
– Doamnelor, doamnelor, fără înjurături, vă rog, mortul e încă în cameră, nici nu s-o răcit bine …
– Lasă, bre, cî şî pi iel tot dracu’ îl ie, cî tătă viaţa s-o dat sub catrinţă, din aceea ave pocinogu’ ista la inimă, i-o luat muierile minţăli!
– Aceea a lu’ Fănică, cari umbla cu fusta crapată, aceea i-o pus crucea! Oari o plătit şî criminalu’?
– Ce criminal?
– Băi, Tudori, chiar vrei tăt mură-n gură? Doară tu ieşti poliţai la noi, aicea. Discurc-o!
– Tanti Florica, ce faci, baţi mătănii?
– Dacă aista-i poliţai, io-s Scufiţa Roşie! Uiti, bre, dovada, aicea!
– Ce dovadă, tanti?
– Eticheta di pi cutia cu pastili, prostalane!
– Hai, bre, nu puni bot cî ie nu zâci prostalan la tătă lumea, numa’ la cunoscuţi.
– Doamnelor, vă rog să ieşiţi afară! Dacă s-a înfăptuit o crimă, atunci numai poliţia are voie in casă. Ioane, condu doamnele până la uşă!
– Florică, nu ti atingi di dovadă, cî îţi pui amprentili pi cutie şî dacă Tudorică nu găsăşti alt fraier, ti bagă pi tini la puşcărie!
– Ioane!
– Da, sî trăiţi!
– Tudori, ti porţi ca un miliţian, da’ ti iert, di data asta.
– Văleu, Nană, nu-l ierta, mai bine arde-i două palme!
– Liluţă, tu di undi ai mai apărut? Ba îl iert, sî-nveţe sî pupi mâna cari l-o hrănit!
– Tanti Maritza stii ca te iubesc, da’ serviciu ii servici.
– Hai, fetilor, îi clar cî Tudor aista-i băiet diştept şî n-ari nevoie di ajutor! Până disară criminalu’ îi pi prag!
– Ce criminal, tanti?
– Aceala cari l-o trimis pi lumea ceilaltă pi porcalanu’ ista di Petrescu …
– Oh, Doamne, îi intins pe jos! L-o tăiat cu cuţitul?
– Dracu’ ştie, cî ni-o fost scârbă sî pun mâna pi iel! Ni zâci doctoru’ îndată.
– Infarct, Tudore. Îl trimit la autopsie, dacă ai terminat cu el. L-am consultat alaltăieri, era bine. Lua nitroglicerină. Unde o fi dispărut câinele? Când îi era rău, îi aducea pastilele. Deştept câine!
– Doamnelor!
– Hai, dragă, sî plecăm, cî s-o obrăznicit di tăt copchilu’ ista …
– Lila, fă-le tu, te rog, să înţeleagă …
– Lila, se strâmbă Nana, ian sî-ţi cauţi altă Lilă, până ti prezinţi sî-ţi ceri scuze. Hai! Plecăm!

– Madam M., da’ ci cauţi în grădina mortului? Aicea îi locu’ crimei, dom’ căpitan o zâs cî niminea n-ari voie!
– Taci, bre, Ioani, din gură, ţâchi ca lovit di strechi! Ni-am pierdut motanu’ …
– O dispărut Fleandură? O fi la nepoatili lu’ Sănduleasca, cî tătă zâua îl dau în scrânciob!
– Nu-i, bre. Aicea i-am văzut coada. Mai ‘nainti …
– Sî ti agiut, dară …Pis,pis,pis,pis …
– Iaca, l-am găsât! Treci acasă, Fleandură, câ ti fac flenduri!
– Hai cî ai haz coană mari! Hahahaha.

– Ai găsât ceva?
– Nu, nu s-o întors. Am udat colbu’, la uşă, ca sî nu-i strângă urmili.
– Ai carat apă cu tini?
– Ci apă, Floari di Colţ? M-am chişăt cât cata Ion motanu’ printri tufili di trandafiri. Cum iera sî trec cu sticla pi sub nasu’ poliţaiului? Nu-i di-agiuns cî l-am ţânut şî pi Fleandură pi sub fusti, altfel cum era sî am motiv?

– Domnu’ comandant, doctorul zice c-a fost infarct, moarte fără urmă de îndoială, … da’ am nişte cucoane care se ţin sus şi tare c-a fost crimă! Din cauza pacostelor ăstora nu pot să închid dosarul …
– Nu cumva cucoanele de la bloc?
– Ba da, chiar ele!
– Ai grijă ce spui, că-s prietene cu nevastă-mea. Când ţi-o mai trimite doamna mea papanaşi cu dulceaţă, să te fereşti ca de arsenic, că de la ele are reţeta! Când eram pufan, ca tine, au început să strige ‘Crimă, crimă odioasă! ‘ chiar în seara de Înviere. Se supărase lumea pe popă, care abia de se instalase în mahala, că nu mai permitea nimănui să bea în curtea bisericii. Se-mpărţiseră către mânăstirile din jur. Până mi-am dat eu seama că deja înviase Iisus, mi-au umplut buzunarele cu ouă înroşite! Ale dracului babe, dar nu poţi să te superi pe ele … Mă întreb, de data asta, cine o fi criminalul?
– Ce-i asta, vreo gluma?
– Măi, băiete, parcă n-ai trăit pe aici. Te-ai tolomăcit cât ai stat prin şcoli! În mahala moartea e cea mai bună glumă!

– Opreşte maşina, opreşte maşina! Ce-au mai pus la cale, de data asta? Oh, Doamne!
– Ce-i, Liluţă, cine?
– Cine??? Nu vezi săgeţile alea pe copaci?
– Să fiu al naibii …
– Las-o dracului de maşină, doar n-o să-ţi fure peştii girofarul! Să mergem pe firul apei, că într-acolo ne îndreaptă săgeţile! Batem lunca, de nebuni …
– Uite, Lilă, câinele lui nea’ Petrescu! Suferă, săracul … Aşa am auzit, despre câini, că plâng moartea stăpânului. Măi, Faianţă, ia vino tu încoace! Mă mârâie, Lilă. De ce l-o fi botezat nea Petrescu Faianţă, că-i mai mult decât negru în cerul gurii?!
– De la Arghezi, măi Tudor … ‘Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă’. Pe motanul Nanei îl chema Zdreanţă şi nea Petrescu se îndrăgostise, până peste cap, de ea. Când şi-a luat căţeaua, a botezat-o Faianţă. Nana s-a enervat cumplit. L-a pus pe pomelnic, până a văzut că n-o scoate la capăt cu el, atunci a schimbat numele motanului. Acuma-i zice Fleandură.
– Căţea? Să fiu al naibii! Uite, ţine laba pe ceva!
– Cutia cu pastile a lui nea Petrescu! N-a mai apucat să i-o dea, probabil, şi se simte vinovată.
– Sau i le-a furat, când voia s-o pună în lesă …
– Brava, Tudorel, ai găsit criminala!
– Ce criminală, tanti, o căţeluşă …
– Hai acasă, Lilă, cî aista mai ari di învaţat. Pun rămăşag că-l mârâie Faianţă! Până sî împrietenesc aiştea doi, hai sî dăm o tură cu girofaru’, lu’ Anica i s-o lichit mânurili di volan!
– Tanti Retă, tanti Retă, ai înnebunit? Vă arestez, dacă furaţi maşina Poliţiei!
– Stai, bre, ghinişor, numa’ ni hâţânăm olecuţă în ie, aşa, di impresie artistică … Vezi cî ti întreabă chistolu’ ci faci! Anicăăăă! Bagă claxonu’, s-aducă popa aparatu’ di fotografiat!

– Iubiţi enoriaşi, ne-am adunat astăzi să-l conducem pe ultimul drum pe domnu’ Petrescu. N-o să pierd vremea cu laude aiurea, că toată lumea ştie că era un zgârcit şi, chiar şi cu limbă de moarte, a lăsat să-i scriem pe colivă ‘să vă ieie dracu’ pe toţi’, şi nu oricum, ci cu bomboane Cip, din cele mărunţele ca boaba de piper. El cred c-o ajuns deja, dacă se mai grăbeşte cineva să-l reîntâlnească, să încerce ţuica de sfeclă a coanei Aspazia. O ţine la beci, tocmai din timpul războiului! Să ne împărţim colacii şi să închinăm un pahar de vin, de sufletul lui. Dumnezeu să te ierte, Petrescule! Să ne rugăm şi pentru sufletul chinuit al lui Faianţă, criminala băgată la puşcărie. Pentru Poliţia Română, care ne apără de câinii noştri aşa cum şi primăria ne apără de câinii vagabonzi. Amin!
– Amin!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s