Când nu mai ai

Guardian angel with child in clay, Centro Ave 2(Image from https://www.holyart.com)

– Ai cui sunt norii, tată?
Sunt ai lui Dumnezeu?
– Norii sunt ai ploii, fiule,
ea şi i-a înhămat la caleaşcă
de pe vremea când ea însăşi
locuia într-un zeu.
– Şi ploaia, ploaia a cui e?
Ploaia e a cerului?
– Şi a pământului,
ea nu se poate hotărî
cui să lase în palme
hăţurile dorului.
– Pâmântul e al bunicului,
aşa mi-a spus:
„Nepoate, într-o zi va fi al tău,
cât vezi cu ochii!”.
Dar cerul,
mă gândesc că măcar cerul
e al lui Dumnezeu!
– Cerul e al păsărilor,
blestemat să fie ciugulit de zbor,
ţintuit de luceferi,
iar păsările aparţin îngerilor, dragul meu,
li se scutură dimineaţa, de pene, pe umeri.
– Îngerii sunt ai lui Dumnezeu, nu-i aşa?
– Dumnezeu nu mai are nimic, fiule,
pământul şi-a trecut totul pe numele lui,
dar îngerii au scăpat, ei sunt ai copiilor
şi nu dau socoteală nimănui.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s