Timpul îl răstigneşte pe fiecare clipă, nevinovaţii sunt judecaţi în pripă, copiii fără nume cerşesc de mâncare, bătrânii fără vlagă sunt legaţi de picioare de paturi ce miros a moarte silită, nopţile îmbătrânesc în dimineţi de ebonită, glasul, umilit, dispare-n rugăciune, în rai Tatăl întârzie-o minune, Fiul îşi reazemă gândul de minutar, durerea persistă, irosită-n zadar, Tatăl oftează, în eternitate uitat, aşteptând un cuvânt, un semn c-a fost iertat.