Cuvinte înflorite

Related image(Image from videohive.net)

Dumnezeu e Viaţa. Universul e decor şi un pic de scenariu. Nu cred că Dumnezeu le-a creat chiar pe toate, poate doar pe cele fundamentale, dar a pus în Creaţie porţii din sine, suflul de viaţă, s-a risipit, cu încredere. Evoluţia, biruinţa timpului asupra trecutului, s-a ocupat de restul, aşa după cum avea să consemneze profund curiosul domn Darwin. Creaţia şi-a început aşadar Odiseea cu toate caracteristicile superlative ale Dumnezeirii, în bagaj. Ce s-a întâmplat însă cu ele, cum de ne-am otrăvit sufletul atât de uşor? Nu e nevoie decât de o simplă privire, şi aia de ansamblu, pentru a vedea cât de frumos am decorat Pământul cu lene, vanităţi, invidie, dispreţ, ură, paranoia autozeificării optimiste. Iniţial am fost cu toţii nişte particule încărcate pozitiv, nişte ioni, dar am trecut, fără scrupule, la polul opus, devenind anioni, ioni cu poveri negative, plini de resentimente, vulgari, dependenţi de rău. Cu alte cuvinte am vândut meciul. Nici nu-i nevoie să fac reclamă noului sponsor. Nu ştiu dacă el chiar a existat, înainte de Big Bang-ul de start, dar cu siguranţă noi ni l-am adus în viaţă. Putere. Ne vindem sufletele la tarabă şi am deprins şi insulta negocierii.
Poate că Dumnezeu a făcut şi greşeli sau poate le datorăm celor care i-au pus pe hârtie Cuvântul, adăugându-şi propriile interese, dar ce fel de Creator este acela care îţi cere să te întorci acasă exact la fel cum erai când ţi-a dat drumul în lume, după ce a avut grijă să umple golul de învăţături şi păcate? De parcă ţi-ai îmbrăca copilul în hainele de biserică şi l-ai trimite să se joace la groapa cu nisip, într-o zi nehotărâtă între soare şi un bocet de ploaie, şi i-ai cere să se întoarcă acasă la fel de imaculat ca la plecare. Unde e bucuria promisă? Iar Dumnezeu ar trebui să fie bucurie. Nu există nicio logică, iar dacă tot ne-a pus creiere pe umeri, înseamnă că s-a aşteptat să creăm şi noi ceva, la rândul nostru … Ce facem noi? Lăsaţi de capul nostru, îl ridiculizăm sau ne transformăm, nu fără un pic de interes, în nişte sclavi. Convertim toată energia aceea pozitivă, furată din Big Bang, în pizme negative şi încleştări de putere. Energiile noastre negative compun, de fapt, Diavolul şi îl mărşăluim triumfător pe cărările pe care s-a ales praful de morală. Morala e ultima opţiune pe lista de investiţii.
Iar Dumnezeu, cu energia Lui şi aşa risipită, împuţinată, e din ce în ce mai lipsit de vlagă, mai amorţit. În acelaşi timp, însă, dezgustător de oportunist, creşte volumul de cereri ce îi sunt adresate. Vrem minuni şi le vrem repede!
Dumnezeu e parte din noi, fie că vrem, fie că-l ignorăm, dar schingium atât de urât ideea de El, încât ni l-am făcut asemeni …

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s