(Nicolae Grigorescu, Fată cu zestrea ei)
Pleacă dragostea de-acasă,
să-şi vândă rochia de mireasă.
– Unde mi te duci, nebună?
– Aşteaptă-mă peste o lună!
– Din ce să trăiesc? O să zac!
Dă-mi măcar ceva de leac …
– Pe masa din bucătărie
ţi-am lăsat banii de chirie,
de nu mă-ntorc până în vară,
ia-ţi pe alta, de te-nsoară,
iar de-o fi să-ţi trimit vorbă,
las-o dracului de ciorbă,
pune flori de crin la poartă,
că mă-ntorc cu altă soartă!
Reclame
