Virtuţi pe picioroange

Image result for king and princess(Image from www.etsy.com)

Maria privea jocurile de la fereastră. Refuzase să facă parte din nebunia tribunelor, freamătul acela sălbatic, nestrunit, trezea în ea o furie de neînţeles, aruncând-o în disperarea mirării de sine. Îşi implorase tatăl să anuleze jocurile, nu avea de gând să-şi lege viaţa de un imatur, fie el şi rege, care până la sfârşitul săptămânii ar putea-o juca la masa de poker, ca să facă rost de bani de ţigări. Împăratul, deşi nu intenţionase, cu adevărat, să-şi lase fata la mâna destinului, o refuzase. Poporul avea nevoie de circ, visteria avea nevoie de taxe.
– Dar, tată, nu mai bine cheltuim banii pe şcoli, pe spitale, pe servicii de salubrizare?
– Cheltuim pentru toate astea, poporul are însă nevoie şi de circ. Îl face generos.
– Şi totuşi, e o copilărie! Trece, precum pasărea pe chipul soarelui.
– Dacă poporul ar fi obligat să se maturizeze nu ar mai putea fi guvernat, fiecare şi-ar lua viaţa în mâini, fără să-i pese de ce se întâmplă cu ceilalţi. Crezi că înţelepciunea ar duce la respectarea legii? Înţelepciunea e benefică echilibrului, dar e egoistă. Între tâmpiţi şi înţelepţi e un drum îngust, care e destinul comunităţii, al ţării. Fără circ filosofia ar fi searbădă, lăsată în picioarele goale, fermă, dar săracă.
– Şi crezi că turnirurile astea ne aduc prosperitate?
– Da. Sunt o infatuare necesară. Sufletele trebuie făcute să tremure, numai moartea e înţepenită. Maria, tu hotărăşti, ţi-am dat puterea să hotărăşti, dar fă-o înţelegând răul, nu visând la bine! Hai, du-te, băieţii ăia aşteaptă puţină cochetărie, un semn de apreciere a virilităţii de vernisaj.
– Tată!
– Nu închide uşile celui slab, nu-i hrăni umilinţa, ajută-l să crească în proprii ochi, nu te căzni să-l faci să înţeleagă, păcăleşte-l că simte. E un placebo al întâmplărilor care unge roţile timpului, evită rugina. Nu te război cu ploaia, dacă îndrăzneşte când nici nu te aştepţi, împrieteneşte-te cu norii, prefigurează, intuieşte, joacă-te, dar ai grijă să nu cazi în mintea copiilor.
– Şi totuşi încurajezi bărbaţi în toată firea să-şi uite responsabilităţile sub pălăriile cu pene şi, camuflaţi de armuri anonime, cu acelaşi chip, să parieze pe viaţa lor şi a tuturor, fără minte, împinşi de la spate de foamea de victorie, de dominare, de urgenţa de a avea dreptate, de satisfacerea depersonalizată, de putere!
– Bărbaţii se nasc stigmatizaţi, nu răni, dacă nu e nevoie! Unde ai vrea să-şi cheltuie energia asta care le ştrangulează existenţa? Revoltele, violenţa se nasc din constrângere, din inhibiţia costisitoare impusă de bigotismul bunelor maniere. Femeile se risipesc în lucruri mici, au o bunătate, o fragilitate care absoarbe din forţa neagră care duce, inevitabil, la implozie. Bărbaţii pierd controlul exact atunci când cred că l-au subjugat definitiv. Maria, viaţa e ca o vizită la salonul anual de pictură. Cumperi pânze care se potrivesc mobilei din camera de zi, unele mai puţin reţinute pentru dormitor, câteva pe care să le donezi în folosul unor cauze umanitare, câteva ca să ajuţi financiar autorul, să-şi poată vedea liniştit de muze, altele de dragul furnizorilor de materiale, câteva pentru şcoala pe care o patronezi, să fie o inspiraţie pentru copii, dar paşii te poartă spre tabloul care îţi dă toate certitudinile peste cap. Tabloul de care nu te poţi lipsi, cel pe care l-ai visat. Pentru tine nu poate exista ceva mai frumos. Dar … dar descoperi că nu mai ai bani, i-ai cheltuit pe toate cauzele acelea care au fost şi bune, şi drepte, care te-au ajutat pe tine şi pe cei din jur. Pentru suflet, egocentric vorbind, pentru colţul acela ascuns cu grijă, prăfuit, pe care te prefăceai că l-ai uitat, nu există decât acel tablou, acea chemare, venită atât de prea târziu … Sigur, ai putea să-l furi …
– Tată! Cum poţi să crezi că aş putea? Ar fi împotriva a tot ceea ce cred, ce am învăţat!
– Sunt unii care sunt născuţi să piardă. Nu credeam să fii şi tu printre ei … există o sfinţenie a neputinţei, a renunţării …
– M-aş oferi să muncesc, aş vinde alte tablouri, i-aş aduce profit …
– Şi dacă artistul preferă ofertele rapide, cu bani peşin? Trebuie să recunoşti că sunt cu mult mai tentante. Joci sau îţi iei martiriul în serios? Maria, ascultă-ţi bătrânul tată, nu lua azi nicio hotărâre, hai, du-te, cineva trebuie să-i facă pe băieţii aceia să creadă că sunt frumoşi! Gândeşte-te că mâine poate fi, sau nu, o zi. Ce vrei să iei cu tine din ziua de azi? Nu te grăbi, gândeşte-te!

Reclame

Un gând despre “Virtuţi pe picioroange

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.