Scumpilica Roșie

Image result for funny red riding hood(Image from favim.com)

A fost odată, cu sau fără niciodată, a fost o fetiță a cărei culoare norocoasă era tot cea roșie, născută fiind în țara fără frică de plagiat. Au numit-o, fără să ezite, Scufița Roșie. Scufița era de fapt o căciulă de lână, împletită în bob de orez, cu moț pe șnur și bordură dublă.
În ziua cu pricina nu avusese niciun chef să se ducă la mă-sa mare, dar baba trimisese un SMS cum că avea programare la coafor și nu avea timp să treacă pe la ei ca să-și recupereze bolul de ulei pe care li-l împrumutase în sezonul de zacuscă. Și de atunci trecuseră ceva luni. Noră-sa era conștientă că oricum avea s-o bârfească, dar sperând să-i dea la schimb cel puțin o indigestie mai adaugă în coșuleț niște ouă, o plăcintă cu carne în care scăpase prea mult piper, fructe din livadă, porcul mânca doar legume, și o ciocolată trecută de data de expirare. A pus-o pe drumuri pe Scufița Roșie, pe care iar o strângeau pantofii, știind că era perfect capabilă să smulgă niște bani și de la bunică-sa, căci își dorea foarte mult o pereche din aceia de lac.

Scufița Roșie și-a pus în buzunar telefonul mobil, nu mai era nevoie să care și lanterna, și a luat-o pe scurtătură, prin pădurea retrocedată bisericii, pe unde se retrăgea starețul, care înainte de hirotonisire fusese biolog, să dreagă împărtășania. Cu care ocazie studia și copacii, înlesnind maturizarea armonioasă a arbuștilor și a lăstarilor.
În mare parte scutura praful de pe bucătăriile de clorofilă și contabiliza inelele celor căzuți sub fulger, liniștindu-i pe cei cărora le crăpa, de emoție, scoarța.

Cine o aștepta în pădure? Nu unul, nu doi, ci o haită de lupi. Adică o degringoladă.

Starețul adormise în beci, împărtășania din anul acela fiind din soiul ‘puterea ursului’, și acela fusese și norocul lui, mai bine să-l certe protopopul că era bețiv decât să aducă în discuție publică excesul de pedofilie. Lupii intraseră însă deja în ședință.
– Nu atacăm toți deodată, că riscăm să ne mușcăm și între noi, fata e încă în stadiul de pui tacâm. Io zic, așa, la o privire fugară, că e loc de câte o mușcătură pentru toată lumea. Miza e coșulețul! Propun o întrecere gen Olimpiadă.
Vorbise lupul ales la ultimul congres, lupii ținând săptămânal câte unul, vârcolacii obosindu-i destul de repede. Și luna plină.
– Simt că ne dăm în stambă, a zis altul.
– Stambă? Străbunicul n-a auzit decât de blană de oaie, s-a băgat altul în vorbă.
– Nu ne mai întoarcem la era glaciară! Dau startul la vrăjeală! Cine înhață primul coșulețul câștigă și bunica.
– Dar Scufița?
– Scufiței îi facem carte de muncă și o trimitem la bucătărie. M-am săturat de atâta carne crudă, nu e sănătoasă și se strânge printre dinți. Pun pariu că a urmărit cel puțin un sezon din MasterChef, spaima tronurilor.
Așa că toți lupii au sărit pe Scufiță, fiecare cu ce mai avea prin vocabular. Scufița Roșie a fost cât pe ce să se scape pe ea, dar bunul simț a temperat-o până a găsit o toaletă ecologică.
– Alege-mă pe mine!
– Ba pe mine!
– Pe mine!
Urlau lupii la Scufița Roșie, cu burta goală de la atâtea mușcături, iar ei îi venea să sară într-un picior, recitând sincopat: ‘Nu mă doare, nu mă doare, c-am mâncat fasole goale …”.
– Dar parcă mai mult mi-aș dori un guler de vulpe argintie, susură în schimb, deși fusese educată de mică să le respecte pe mițoase, aruncând vina furtului de găini pe umeri de țigani. Sau romi, cum își ziceau de când începuseră să recicleze fier vechi, oficial.
S-au dus lupii să scoată vulpea la înaintare. Au adus-o ca pe-o regină, obișnuită să momească și să supună. Scufița Roșie era un pic mioapă, dar nu se plânsese nimănui, convinsă că nu i-ar fi stat bine cu ochelari. A acceptat oferta de blană naturală, hotărâtă să elibereze sălbăticiunea într-un areal mult mai propice, ea militând, în secret, pentru drepturile animalelor, semnând în acest scop numeroase petiții online.
Vulpea ar fi luat-o la sănătoasa, doar așa, ca să-i facă în ciudă, dar povestea s-ar fi terminat brusc, cu prea puține linii de dialog.
Povestea nu era din acelea care se lasă duse ușor de nas în carte și ar fi continuat și astăzi dacă, deloc surprinzător, coșulețul nu s-ar fi hotărât să-și pună cilii în mișcare și să se ducă personal la bunica, cu care ținea de câteva zile prima pagină a ziarelor.

Scufița Roșie s-a întors acasă, cu toată haita de lupi pe urme, lupi care făcuseră deja cereri pentru domesticire și de cinci ani înjurau guvernul, pentru suprataxe.
Mă veți întreba unde era vânătorul … Vânătorul ar fi putut salva Scufița, ar fi putut salva bunica, s-ar fi putut opri la un șpriț cu starețul, dar a ales să-și ia concediu medical. Acum a făcut o plângere la ANAF cum că Scufița s-ar fi folosit de un joc piramidal pentru a sustrage economiile sălbăticiunilor și a le investi într-un lanț de farmacii.
Remus și Romulus mai lipseau și toate drumurile ar fi dus la Columna lui Traian!

De minciuni nu suflă nimeni nicio vorbă …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.