Starea de agregare a Iubirii

Related image(Image from anfiction.com.br)

Dumnezeu a luat-o de mână şi a ascuns-o între nori,

sătul să o vadă siluită şi alungată din ochi de false pudori,

cerul s-a făcut zid în jurul ei, tocmind fulgere şi tunete la intrare,

dar ploaia, trădând pe arginţi, i-a săpat o portiţă de scăpare.

Dumnezeu a întrebat Timpul ce era de făcut, fără a cădea în solemn,

minutul a deschis, binevoitor, poarta mânăstirilor vegetale, de lemn,

Iubirea s-a trezit alunecând într-o scorbură de copac,

celuloza i se mula pe piept, luându-i măsura de inel şi capac,

gângănii strămutate de foamea pământului de mişcare

i-au pavat intenţiile, căutându-i din infernul spaimei de efemer o cale.

Supărat pe empatia interacţiunilor mărunte,

Dumnezeu a pitit-o sub un oftat de munte,

vârsta omului s-a întristat, se împuţinase sinceritatea de mantră,

vântul şi-un izvor de apă vie îşi săpau curiozitatea în piatră.

Speriată, amăgită de chemări rămase fără nume,

Iubirea şi-a pierdut, din nou, urma prin lume.

Un Adam şi-o Evă, ce ţeseau din cuvinte o întâmplare, în joacă,

au găsit-o şi i-au înghiţit gustul de iluzie sacră,

din nimic, hrănind gândul ca un miros dospit pe focul din vatră,

le-a crescut pe piele un dor de ploaie, de nori, de lemn şi de piatră,

mistuind în înstelarea întunericului greu

zâmbetul amuzat şi voia lui Dumnezeu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s