Fereşte-mă, Doamne, de bărbaţii buni la pat!

Image result for manly men(Image from www.hairstyle.guru)

Fereşte-mă, Doamne, de bărbaţii buni la pat că din ăia complexaţi nu mai găsesc nici eu!

Când m-am apucat de scris poveşti, m-am convins, de una singură, că umorul e o formă de luptă, în partizanat, împotriva durerii, un pumn dat, pe negândite, depresiei, o scăpare. S-a dovedit a fi o scăpare pe tine. Umorul s-a cam subţiat de când cu crizele astea economice, rezistenţa la orice e uman e din ce în ce mai puternică, am rămas cu sarcasmul în braţe, gata să-l trecem pragul – un mire nesimţit, crescut din coasta din dreapta a Tatălui, ocolind conceptul de mamă. Aşteaptă să fie spălat pe picioare, ascultat ca pe litera de lege, nu pentru că dovedeşte vreun merit, ci pentru că e deştept. Sarcasmul îşi râde de orice, dar să te ferească Cel-în-care-el-nu-crede să faci vreo glumă la adresa punctului lui de vedere! Umorul i se va strânge de gât şi vei plăti scump vrăjeala de amigdalită. Să exemplificăm cu Charlie Hebdo, că tot caută succesul prin scandal, cu lumânarea. Îşi râd de toţi şi de toate. De ceea ce ceilalţi se simt reprezentaţi în ce au mai bun. Atei care iau peste picior conceptul universal de Dumnezeu. Ateii îşi râd de creştini, de musulmani, de budişti, de scientologi, de adoratorii fluturilor şi câţi alţii vor mai fi pe acolo. Arată cu degetul erorile, infatuărilor, taie cu cuţitul până la zgârci, scutură sare pe rană. Dar în ce cred, de fapt, ateii? Ei spun că în nimic. Ei, aş! Se pun pe ei mai presus de orice zeu. Da. Şi nu am nimic de comentat aici. Mă miră doar uşurinţa cu care propagă răul, crezând că astfel rezistă testului de bunătate. O slăbiciune a raţiunii pure.

De acolo, de sus, de la rangul de statuie, bărbaţii nu pot fi decât extraordinari la pat. Şi pentru că nu au grija lui Dumnezeu împart satisfacţii cu generozitate. Şi, uite-aşa, am descoperit şi în ei, ascunsă, o parte bună. Nu inimă, nu suflet, să nu-i jignim cumva, ci o mărinimie explicată graţie popularităţii de care se bucură. Egoişti? Văleu!!! Indiferenţă veşnică fereşte-ne! (Indiferenţa veşnică nu e un zeu, ci o creaţie colectivă, de la un IQ mulţumitor în jos). Dintre atei se desprind, ca pentru o cursă de viteză, cei care nu prea au timp. Dacă ceilalţi sunt prieteni, nu cu Dumnezeu!!!, ci doar cu ideea propriei veşnicii, ăştia se grăbesc să se redefinească, punând în practică tehnici de ‘fericirea celorlalţi’. Ei nu cred în fericire decât dacă e o traducere, pe înţelesul plebei, din orgasm. De când s-au născut au reclamat prezenţa covorului roşu pe sub picioare.

Bărbaţii cu IQ sexual neconform cu relativitatea se reped la tine precum meteoriţii. Îţi fac cunoscute, aproape imediat, realizările majore din CV, cu link-uri, feedback şi ofertă de exemplificare. Nu sunt obişnuiţi cu refuzul. Cum dracu’ să vrei să mănânci alivancă când eşti servită, din senin, cu tort de smântână cu nuci?

Ambele şi amândouă tipurile de furnizori de flirt cu umor, preponderent, la data la care bârfim, online, trăiesc în aroganţa de a crede că pot face ce vor cu mintea şi trupul femeii, dar numai spre binele ei. Până să te dumireşti, te-a părăsit, pentru că ei caută, dar nu ca să găsească, ci ca să studieze şi ca să reinventeze, pe post de scuză.

Mai sunt nişte bărbaţi, la fel de extraordinari la pat, care refuză să facă prea mult din altceva cu viaţa lor, de frică să nu se diminueze, prin compensaţie, harul major. Unii, contrazişi, nu ezită în a aplica chiar şi corecţii corporale, când limbajul trenează, matrimonial sau nu. De fapt toţi bărbaţii buni la pat, odată contrazişi, vor jura răzbunare. Nu pentru că ar fi răi la suflet (la suflet sufletu’!), ci pentru că tu eşti o proastă şi nu ai înţeles.

În lumea celor mai potenţi bărbaţi ai planetei nu există noţiunea de viol, ci doar o mică neînţelegere.

La urmă de tot, pe scara interesanţilor, sunt bărbaţii care se căsătoresc din dragoste, care încă mai cred că femeia poate aduce un echilibru în viaţa lor, bărbaţi generoşi pentru că aşa simt, care te ceartă pentru că aşa e drept, cărora li se face dor, chiar şi după o zi, de tine. Nu am primit nicio dovadă că astfel de bărbaţi ar exista cu adevărat, dar nefiind atee cred într-o astfel de posibilitate.

Se spune că există şi bărbaţi complexaţi, oripilaţi de mici de femininul mult prea autoritar şi solicitant, părăsiţi de ciume fără scrupule, pe care, orbiţi, nu au apucat să le caute de caracter. Nu o să merg până acolo încât să susţin că toate femeile sunt dalbe şi nevinovate, dar e credinţa mea că toate au trecut la un moment dat printr-un fel de agresiune, de sorginte masculină. Unele recunosc, altele nu. Unele nu se sinchisesc, altele refuză victimizarea, dar o fac nesănătos, violându-şi, la rândul lor, feminitatea.

Bărbaţii deschişi sufleteşte sunt pândiţi de pericolul de a deveni partenerii mult visaţi.

În viaţă, indiferent de credinţă, politică, interese, exuberanţă cerebrală, important e să nu te minţi pe tine însuţi, rănindu-i, nemeritat, şi pe alţii. Restul e zeamă de corcoduşe.

Reclame

Un gând despre “Fereşte-mă, Doamne, de bărbaţii buni la pat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.