Umbrele iubirii (7.08.2015)

No automatic alt text available.(Google search)

Îşi făcuse un obicei din a-mi spune în fiecare zi că nu mă iubea. La început lipea post-it-uri pe uşa frigiderului: „Nu te pot iubi”. Primul mă făcuse să plâng, dar hăţişul nesuferit al orelor mi-a mai dat peste cap disperarea.
Apoi a urmat obişnuinţa. Făceam dragoste în fiecare seară şi eram mai flămânzi ca atunci când ne-am fi putut iubi.
Apoi a început să-şi schimonosească faţa, când venea de la serviciu. Îşi încorda pomeţii cu un aer grav şi, cu ochii plecaţi, mă anunţa că ieşea cu băieţii. Se întorcea târziu, mirosind a parfum, un Nina Ricci primăvăratic. Îi întorceam spatele, să nu vadă cât de mult uram să-l văd zâmbind. Aş fi rezistat să-l chinui, dar când îşi lăsa mâna timid pe coapsa mea şi mă întorcea încet, implorând, mă topeam de dragul lui.
Când nici asta nu a mai fost de ajuns s-a mutat pe canapea. Cu mare tam-tam. Şi-a luat cu el perna şi o pătură din bucăţi, pe care o avea de la maică-sa şi care îmi provoca mâncărimi pe piele, de la împletitura de lână. Când adormeam venea şi mă iubea ca un nebun. Nu mai trăiam decât în sângele lui.
Într-o zi i-am găsit valizele la uşă. Pe frigider îmi plângea de milă ultimul post-it: „Plec!”.
De atunci am schimbat de trei ori uşa de la intrare. Acum am una sculptată, de artizanat. Mama îmi spune să schimb şi strada, când îmi vede pistruii trişti, nepudraţi. L-a văzut cu nevastă-sa şi doi copii.
Mă mai sună, din când în când. Noaptea. Nu vorbim.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s