Nu, mulţumesc (16.08.2015)

Image result for hugs(Photo from http://www.viralnova.com)

M-am îndrăgostit de el de vreo şase ori. Nu sunt capabilă să-mi dau seama cum poţi să te îndrăgosteşti de cineva de care abia te-ai dezîndrăgostit! Pentru proşti, însă, toate excepţiile sunt reguli. Când mi-a căzut cu tronc, se plimba, fără griji, la drumul mare, cu o floare la ureche. Ce fel de bărbat, cu pectorali largi şi mâinile în buzunare, umblă cu flori la urechi, la drumul mare? Seara îmi duceam şezlongul în faţa porţii şi îl aşteptam să treacă. Când mi-a aruncat floarea în poală, eram deja îndrăgostită de el. 88.5%. M-am dezîndrăgostit a doua zi, când l-am văzut aplecându-se peste gardul vecinei, cât să-i îndese un boboc de trandafir între sâni. N-am mai ieşit la poartă. După o vreme a început să fluiere. Mi-am tăiat degetul, la bucătărie, atât de rău mă prefăceam că nu-l aud. Când m-am încurajat pentru o nouă încercare, ajungând până aproape de 77%, mi-a spus că mă rotunjisem ţinând companie doar unui taburet. Ce mârlan! M-am dezîndrăgostit imediat!

Am agăţat un post-it de frigider: „Dragostea e un fel de mâncare”. Dacă nici ăla nu mă ajuta să-mi păstrez silueta, atunci nu ştiu ce altceva! Am trecut pe frunze de salată şi apă plată. Aţi observat ce sete ţi se face după foile de salată? Într-o astfel de deşertăciune sufletească am început un proces de rehidratare la barul de la colţul străzii. Era acolo. Îmi invadase spaţiul personal, galactic şi virtual, cu cizmele lui de cauciuc. Stătea la masă cu alţi golani şi-şi freca gleznele, una de alta, pe sub masă. Nu avea şosete. Mă strângea sutienul ceva de speriat! Mă îndrăgosteam iar, fără propria voie. Pe la 99.3% am concluzionat că nu mai puteam continua aşa. I-am făcut semn să ieşim la o ţigară. Mi-a aruncat o singură ocheadă, mai degrabă un semn obscen, intenţionat spre inelar. Să fiu a naibii, încă mai eram puţin măritată! Uitasem să semnez actele, de vreo 7 ani. De data aceea m-am dezîndrăgostit de el din vina mea. M-am autopedepsit, începusem să mă port ca o curvă a satului.

După vreo lună am remarcat că purta un lănţişor la gât. Drept medalion, o inimioară frântă în două, din care purta numai jumătate. M-am reîndrăgostit, înciudat, din gelozie. Până să aflu pe unde se lăsase flendurită cealaltă jumătate, m-am dezîndrăgostit. Mi se făcuse lene să mai fac cercetări, oricum m-aş fi dezîndrăgostit până la prima gripă. N-avea niciodată batista la el, ca să-şi şteargă nasul. Aşa m-a păcălit şi-a cincea oară! Mă făcuse să-i ofer şerveţele de hârtie, impregnate cu aloe vera. M-a luat de mână până la capătul uliţei, să nu care cumva să ne vadă maică-sa, de la geam. M-am dezîndrăgostit iar, pudic, nu aş fi trecut testul cu poza.

A trecut de atunci un an, timp în care am adunat un bol plin cu răvaşe chinezeşti. Le sparg ca pe seminţe, dar nu arunc cojile, de frică că ursita şi-ar putea face timp să înveţe să citească. Măi, dezîndrăgosteală, mai vii?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s