Păcătosul de herburi (17.08.2015)

 Immagine di flowers, girl, and white(Pinterest)

Letiţia avea dureri mari de burtă. O plimbase maică-sa pe la tot felul de doctori, fără sorţi de izbândă. Când o apuca, se lăsa în genunchi pe podele şi-şi muşca buzele până la epuizare. La spital îi dăduseră morfină până o ameţise în moalele capului. Mătuşă-sa Aurelia o sfătuise să încerce şi la Plafar. Unchiu-său bâguise ceva despre bioenergie, dar se lăsase păgubaş sub privirea otrăvitoare a nevesti-sii. Amărâtul avusese o aventură cu o doamnă bio, arestată pentru înşelăciune, şi avea să regrete, că n-o părăsise pe nevastă-sa, şi în viaţa de apoi! Letiţia nu pierdu vremea, durerile creşteau, ca durată. Vânzătoarea de la Plafar, pedantă şi atotştiutoare, nu găsi pe rafturi decât un amestec de gălbenele, sunătoare şi mentă, care pe lângă faptul că nu-i amelioră durerea îi mai dădu şi arsuri. A doua zi, înduioşată de paloarea fetei, îi recomandă lemn dulce şi taraba unui moşneag, bun cunoscător la ierburi. Moşneagul se ţinea bine, babele din piaţă cleveteau stropind pătrunjelul, cum că ar cunoaşte ierburi magice, folositoare în dragoste şi de viaţă lungă. Moş Tincu, care aducea cu el roşii şi castraveţi din grădina îngrijită cu mâinile lui, îl suduia mereu, scuipând tutun. Odată, pe când moşneagul nu se ştiuse privit, se jurase că văzuse cum i se schimonosiseră ochii în tăciuni roşii pe când le blagoslovea pe femei. Le spusese femeilor că-i omul dracului, dar acelea îi râseseră în nas şi-i mai cumpăraseră ceva de băut.

Ca să rezişti plictiselii din pieţe nu e de ajuns să înşiri, de la crăpatul zorilor până în asfinţit, câte-n lună şi-n stele, mai devreme sau mai târziu te apuci şi de băut. Ş-apoi ce iei pe mere dai pe pere … Mai rămâne câte ceva şi pentru mancare, dar cei cu inima largă nu se îmbogăţesc.

Letiţia privi fascinată bolurile cu pulberi aromate. Deşi ciobite, erau curate – porţelan fin, chinezesc, pictat manual. Când fu întrebat de lemn dulce, moşneagul tresări vizibil. Femeile se băgară în vorbă, sfătuind-o să aleagă romaniţă sau păpădie. Nea Tincu îi zise pe de-a dreptul să pună mâna să mănânce ceva, probabil avea dureri de foame. Moşneagul scoase din buzunar o cheiţă, cu care deschise un sipeţel. De-acolo scoase o punguţă cu pulbere albicioasă.

– O iei pe inima goală, când te iau gânduri de foame. După ce înghiţi, stai pe-o rână pentru o vreme. Grijă mare la tocătură şi la supărări din amor!

– Supărări din amor …, repetă isteric Letiţia, întinzând moşneagului un pumn de bani. Acesta o refuză scurt, din cap, şi o împinse uşor, sărutând-o pe frunte.

La înmormântarea Letiţiei toată mahalaua fusese revoltată de indolenţa doctorilor şi de proasta calitate a medicamentelor. În piaţă, babele se minunară peltic de moşneagul de la ierburi, care, deşi iubea pisicile, nu avea niciuna pe lângă casă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s