Amoraş (29.08.2015)

Image may contain: 1 person, close-up(Google search)

Era ora închiderii şi barmanul stinsese luminile din sală. Împărţeau aceeaşi sticlă de vin, ultima pusă la vânzare. Săltaţi pe scaunele scurte de spătar, la capetele opuse ale barului, ea – vest, el – est, ridicau paharul, unul în sănătatea celuilalt, după fiecare înghiţitură. Barmanul le umplea câte puţin paharele, nu-i voia plecaţi până nu termina inventarul. Chelneriţa îl acuzase de hărţuire sexuală, în faţa patronului, iar nevastă-sa îl iertase pentru ultima dată. Nici nu fusese nimic adevărat. Fetişcana, cu părul vopsit în roşu vulgar, ciorapi rupţi şi decolteu generos, mesteca gumă, cu obstinaţie şi la fiecare cîteva luni de zile acuza pe câte cineva de hărţuire sexuală, ca să acopere în faţa patronului faptul că se culca, de-a valma, cu clienţii. O chema Lorna, numai la serviciu, acasă redevenea Olguţa, o moldoveancă care până mai ieri dăduse mâncare la pui şi mulsese vaca din bătătură. Acum îşi mutase cercelul din ureche în nas şi purta în rucsac, cu mândrie, un vibrator.

Undui din şolduri obraznic, lăsând bărbatul să-i vadă piciorul până la brâu. Femeia de la capatul barului ridică din sprâncene şi îi făcu cu ochiul, apoi îşi deschise complet nasturii de la bluză, lăsând să se vadă o bustieră neagră, de dantelă, aproape transparentă, brodată cu bobocei roz, de trandafir. Bărbatul se înecă cu vinul, atrăgând atenţia barmanului. Privind pe rând, de la una la cealaltă, începură să-i transpire mâinile. Chelneriţa îşi scoase, dintr-o mişcare, bikinii sumari, îi îndesă, pe jumătate, în buzunarul cu ecuson, de la piept şi se aplecă să debaraseze mesele. Femeia de la bar se încruntă gânditoare. Bărbatul o privi lung, în aşteptare. Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre bărbat, îl muşcă de ureche şi-l trase după ea, spre ieşirea din bar. Barmanul privi cu satisfacţie la chelneriţă şi ridică, cu dispreţ, degetul mijlociu. Femeia se opri în pragul uşii şi-i făcu semn chelneriţei să-i urmeze. Fata îşi scoase ecusonul şi-l aruncă în paharul pe jumătate încă plin cu vin, al femeii. Scoase limba la barman şi, lăsând-o să alunece galeş, pe buza de jos, închise încetişor uşa, cu frică, să nu alunge norocul. În urma lor, barmanul îşi potrivi pixul după ureche şi începu să râdă în gura mare. La vremuri noi, nu mai era nevoie de tolbă şi săgeţi, că nici iubirea nu mai umbla ca proasta, pe toate drumurile …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s