(Fotografie de pe http://www.tarancutaurbana.ro/randunica)
Pricinoasele rândunele
îşi ascund fericirea pe sub streşini şi iele
le caută inima, deşirată pe-o furculiţă,
să aţâţe, în moarte, strigoilor o dorinţă.
Pădurile-şi plâng pe sub bufniţe teama,
luna se retrage în albastru şi nu dă nimănui seama,
furtuna îşi ridică fusta de ape la cer,
Dumnezeu iartă Luminii adulterul c-un ungher,
Viaţa i se spovedeşte, răcnind în gura mare,
mă gândesc să-mi declar sufletul soare.
Reclame
