Meandre pe ţesătură

Image result for old groom young bride(Image from https://www.freeimages.com)

Doamne, oare ce-i făcuse Agripinei de nu mai bătea drumul până la biserică? Când o luase de nevastă jurase în faţa popii să nu-i sperie paşii. Nici n-a trecut bine anul şi Agripina nu mai ieşea din casă. Într-o bună zi mamă-sa i s-a înfăţişat la uşă, sătulă s-o ocărască tot satul, dar Ilarion a fugărit-o înapoi acasă, nevastă-sa nu voia să vadă pe nimeni. Lumea începu să vorbească. Unii îşi dădeau cu părerea cum că nu mai era în viaţă, că bărbatu-său ar fi omorât-o. Poate îi dăduse numai un dos de palmă, dar se izbise cu creştetul de colţul plitei. Alţii însă se jurau că o mai vedeau uneori la fereastră, plânsă. Numai muierea lui Stan Apetrei, cumnată-sa, zâmbea pisiceşte, pe sub colţurile basmalei. Agripina era furioasă. În neamul lor toate rămăseseră cu burta la gură încă din primul an de la nuntă. Numai ea se găsise să nu se ţină de cuvânt … Aşa de rău îl chinuia pe Ilarion de ajunsese bărbatul să aştepte noaptea pe câmp sau prin crâşme. Îl blestema, dar nu se lăsa de el. După o vreme au început să i se strângă femeile la poartă. Care cu sfaturi, care cu plante de leac. Agripina parcă înnebunise. Dar Dumnezeu se lăsase de prea multă vreme înduplecat de fierbinţile rugi lumeşti şi acum îşi plângea copiii. Pentru Agripina avea alte planuri. Ilarion, temând că va pierde muierea dacă nu-i punea un prunc la sân, bătu la poarta Sidoniei. O ţinuse de ibovnică, fără ştirea satului, şi nu avusese de gând decât să câştige răgaz şi un pic de încredere. Sidonia era gazda perfectă, doar că de data aceea se întrecuse pe sine şi după opt săptămâni lăsă să-i scape secretul la slujba de duminică, purta copilul lui Ilarion. Agripina a scos tot ce adunaseră afară din casă şi le-a dat foc în curte. Satul amuţise. Ilarion nu mai ieşise din crâşmă de o săptămână. Auzind de mânia nevesti-sii şi-a târât supărarea până acasă. I s-a aruncat la picioare, o iubea cum nu mai iubise şi ştia că nu va mai iubi niciodată. Agripina îi călcă inima în picioare şi ieşi grăbită pe poartă, fără să întoarcă capul. Nici mamă-sa n-a ştiut pe ce drum a apucat-o.
Ilarion a aşteptat-o douăzeci de ani. Când fata de-o avea cu Sidonia s-a măritat, i-a dat pe mână casa şi şi-a luat şi el lumea în cap. Era timpul să uite şi să ia ce mai rămăsese din viaţă în piept.
Pe Monica a cunoscut-o în parcarea unui hotel, nişte adolescenţi o lăsaseră fără geantă şi bani de înnoptat. Amintindu-i de propria fiică, căreia nu-i putuse dărui nimic din el, i-a plătit el cazarea şi masa de dimineaţă. Monica l-a ajutat să-şi găsească de lucru, o casă şi să aleagă inelul care i se potrivea pe inelar. Deşi doar cu câţiva ani mai în vârstă decât fie-sa, Ilarion a simţit că împreună îşi puteau petici vieţile. Ce-i mai rămăsese din suflet încă tânguia să fie iubit.
Părea că de data asta fusese pregătit. Monica a dat naştere unei perechi de nostimi, băiat şi fetiţă, pe o ploaie torenţială, pe când aprilie aştepta plictisit, la fereastră, venirea lui mai. La botez Monica a simţit că venise timpul să-şi împace tatăl. Îl urâse din clipa în care îi adusese acasă o nouă mămică. Ea nu avusese nevoie decât de el, chiar dacă nevastă-sa era stearpă şi bună la suflet, uşor de iubit. I se făcuse frică că ar fi putut uita mult prea uşor de propria mamă, că şi-ar fi putut pierde unicul înger. La 14 ani a fugit de-acasă.
Ilarion aproape că a leşinat când a dat ochii cu soacră-sa. În faţa ei nu fusese niciodată îndeajuns de bărbat. Agripina nu a părut să sufere de pe urma revederii. A ridicat imperceptibil din sprâncene, cum numai el era în stare să simtă. Nu a dat semne că şi-ar fi dorit secretele întinse pe masă.
La întoarcerea acasă, Agripina şi soţul ei şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină. Ea fusese cea care se aşezase la volan. Copiii Monicăi şi ai lui Ilarion au moştenit imperiul financiar al soacrei şi grija celor peste o sută de orfelinate.
Dumnezeu s-a scuturat greoi de somn, îl doborâse o pârdalnică de gripă. Organigrama îngerilor era un dezastru, Sfinţii se certau în sala de şedinţe, autonomia, pe care o scăpase din mână, nu priise nici ea Ţinutului Pământesc. În timp ce încă se lamenta i-a bătut la uşă Agripina. Nu Dracul, ci Timpul şi-a luat coada la spinare şi a dispărut.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.