Gri metalic

Christian Schloe(Lovers, art by Christian Schloe)

Iubirea se întorcea acasă. După mai bine de 100 de ani. Fusese eradicată de pe Pământ. Decăzută din toate dreptcredinţele. Arsă odată cu rugul conştiinţei.
Ego-ul s-a delimitat de mila lui Dumnezeu. La început cetatea s-a îngropat, fericită, sub straturi groase de prosperitate. Iubirea fusese acuzată că deşi de la tribuna politică proclama democraţia şi se împărţea bucuroasă tuturor, la nivelul individului acţiona totalitar, punea stăpânire pe trup, pe suflet, lua prizoniere minţile. Şi toate astea în numele şi în slujba frumosului. Oamenii ajunseseră să se simtă vlăguiţi de frumos. Urâtul şi-a câştigat rapid susţinători, a promis claritate şi indulgenţă răului.
Lumea nu mai putea, pur şi simplu, de atâta bine!
Activităţile sexuale şi-au asumat imediat rolul conducător, impulsiv, egoist, promiţând noi forme de energie, neconvenţionale, stimulare şi satisfacţie. Fără prea multă filosofie. Au urmat 50 de ani de pace. Plăcerea a îmbătrânit, trasă de poale de toţi, înrobită, martirizată. Icoanele duc pe umeri multă suferinţă. Toată poleiala de fericire s-a dovedit a fi cenuşă. Oamenii ardeau precum copacii sub tăişul arşiţei, acoperindu-se cu pulberea arsă, devenind ei înşişi cenuşă. Lumânările fuseseră interzise, bisericile semnaseră aderarea la noua ordine mondială, Isus fusese scos la licitaţie. Bătrânii profitau de copii, copiii le cheltuiau agoniseala, turismul sexual fusese miluit drept reinventarea roţii. Promisiunile fuseseră şi ele interzise prin lege. Cuvântul fusese eliberat din sclavia cumpătării, lupta împărţea prăzile de prădători. Întunericul ajunsese să-şi plângă slăbiciunile. Se instaurase un miros greu, fetid, egoismul îşi recunoştea răcnind dorinţa de moarte. Stirpea îmbătrânise şi ea şi-şi dispreţuia copiii. Aceştia ajunseseră să se refugieze prin peşteri şi catacombe. Ei fuseseră cei care îi trimiseseră vorbă lui Dumnezeu. Îşi cereau Iubirea înapoi. Citiseră despre ea, numai lucruri rele, la noua şcoală a vieţii. Descoperiseră însă, sub munţi morţi, de praf, arhivele bibliotecilor îndatorate hârtiei.
Lupta cu ciuma sufletelor e grea şi fără sfârşit. Adulţii îşi preţuiesc contaminarea, mulţi dintre copii sunt infestaţi cu premeditare. Pământul s-a cocârjat sub povara grea a ţipetelor de satisfacţie. Maturii îşi sugrumă prezentul în orgasme lăsate libere, la vedere. Iubirea nu şi-a revendicat dreptatea, nu se poate refugia în răzbunare. Promite iertare şi înţelegere, căldură de pus pe frisoanele morţii.
Iubirea s-a întors acasă, dar nu a fost primită cu braţele deschise, luptă şi acum, în ilegalitate. Ajutată de copii. Unii dintre ei o părăsesc la maturitate, dar uită să-şi ia cu ei şi speranţele.

Poţi să trăieşti ca un viu sau poţi să trăieşti ca un mort, diferenţa e într-o suflare, dar ce suflare!

Reclame

Un gând despre “Gri metalic

  1. Sunt tânar, Doamna, tânar, de-aceea nu te cred,
    oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
    desi arcasii cetii spre mine îsi reped
    sagetile vestirii, sunt tânar. Buna seara!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s