Nerugă, de inimă crudă

(Art by Christian Schloe)

 

Mi-au îmbătrânit dorurile de ducă,
lumea s-a dus la culcare în miezuri de nucă,
picioarele mă mai tulbură uneori, când alungă din cer insomnii,
nou-născuţii iernii flămânzesc maceratul din vii.
Mă cheamă la geam câteodată câte-un chiot de muguri,
gândurile se dezbracă de primăvara din lucruri,
fiorul morţii mi se furişează, icnind, pe sub piele,
din iubire-ţi aleg orele rămase de patimă grele.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s