Cântecul păcatului

Image result for funny boring evil(Art by  ZOHAR LAZAR)

Domnul Bunăvoiescu îşi vânduse sufletul. Domnul Bunăvoiescu era un om bun, dar se îndrăgostise până peste cap de fata vecinei de palier. Nu avea decât 16 ani. Avea de gând să mai aştepte până fata împlinea 18, dar nu o voia decât pentru el, curată cum o făcuse mă-sa. Diavolul ar fi trebuit să se lase încercat de bucurie, pământenii îşi vindeau sufletele pe din ce în ce mai puţin, trupurile pe aproape nimic. De fapt era doar dezgustat, se plictisea, se îngrăşase, nu mai avea nimic de făcut. Obezitatea adusese cu ea depresie şi nepăsare. Pe mulţi îi întorcea înapoi lui Dumnezeu, puţini îi mai câştigau interesul, dar de dragul acelora avea să cadă la înţelegere cu Bunul. Sclifositul de Bunăvoiescu ar fi putut s-o ademenească cu un tatuaj, prăjiturilor fata le-ar fi numărat caloriile, iar cărţilor paginile. Ar fi putut s-o violeze, ce naiba, nici nu-i mai rămăsese îndeajuns timp să-şi ispăşească pedeapsa! Bătrâneţea şi singurătatea plăpândă ar fi trezit, fără doar şi poate, compasiunea judecătorului. Devenise un obicei ca el să facă toată treaba. Diavolul se scutură subit, mai avea puţin şi îşi cerea iertare, şi un loc de veci în Rai! Vânduse ceva iarbă cu puteri miraculoase prin şcoli, şovăise conştiinţa învăţătorilor, narcisismul echivalat intelectual dusese progresul de nas, introvertindu-l. Reverberaţiile viitorului umblau goale.
Domnul Bunăvoiescu nu încerca decât să peticească câţiva din anii lui ştirbi, reumatici, cu unii tineri, viguroşi. O prostituţie a spiritului prin descalificarea perfecţiunii. Dorinţa împlinită nu avea să-i aducă bătrânului decât durere, ruşinea de a se privi pe dinăuntru. Trupul, rămas gol, va da frâu liber ultimului arţag, o satisfacţie a sinelui, detestat precum o boală mintală, o somnolenţă de scos pe tarabă.
Diavolului i se făcu dor să fluiere în biserică. În care biserică? Ajunsese să fie el însuşi în tot şi în toate. Ce imixtiune ingrată!
Milioanele de domni şi doamne Bunăvoiescu încă se mai duceau cu candele aprinse la culcare. El nu ar face niciodată greşeala de a-şi trimite fiul printre oameni.
Inevitabilul aştepta momentul potrivit, când fiul îşi va răstigni tatăl.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s