Ţâţisme (24.09.2017)

Image result for funny feminist signs(Sign on sale on amazon.com)

E duminică şi naiva din mine a crezut că vajnicii apărători ai familiei tradiţionale şi ai valorilor cumsecade s-au înghesuit prin biserici, să se plângă lui Dumnezeu de vânzătorii de material printat pe creierul altora, nişte şmecheri care au colectat multe din gunoaiele de ‘bun simţ’, aruncate de-a valma pe stradă sau atârnate de garduri, că nici chioşcurile de reciclare de material respectuos nu o duc prea bine. Bunul simţ a dispărut din conştiinţă, trăiască toate ideile progresiste, prost înţelese şi manipulatoare!
De exemplu: feminismul. Cele care citesc doar titlurile din ziare au început o bătălie asiduă cu femeile, nu cu bărbaţii care le-au ţinut captive, atât amar de secole, între limitele plăcerii de a fi serviţi, ci cu femeile care s-au înarmat cu ciorbă şi polonic, încercând să păstreze pe lume o ultimă şansă la feminitate, fără a distruge eul răzvrătit. Feminismul nu presupune o luptă cu bărbaţii, ad litteram (nu mai aşteptaţi explicaţii mură-n gură), deşi ei aşa înţeleg toată mişcarea şi practică o opoziţie panicardă, ci o luptă cu ideile şi concepţiile lor de bine social, născute din comoditatea vieţii cu care s-au deprins şi la care e greu de renunţat. A fi egală cu bărbatul nu înseamnă a face paradă de sexualitatea ta pe toate drumurile sau a folosi limbajul violent, licenţios, umilitor ca pe un bun cotidian. Bărbatul, cel care a avut timp de secole privilegiul de a ne ‘educa’, trebuie şi el puţin educat, la rândul lui, dar nu exacerbând şi extrapolând practicile lui (şi aici mă refer la cei cu adevărat obtuzi nu la toată specia), ci readucând în prim plan menirea fiinţei umane, explorând împreună frumosul şi binele, nu împroşcându-ne reciproc cu superficial sau mozolindu-ne demonstrativ în staţia de autobuz. Pentru aplauze. Bărbatul încă are puterea de a ne umili sexual, violul nu a fost complet eradicat, doamnelor! Nici bătaia sorţii, nici Dumnezeu, nici dracul nu i-au scos chestia asta din cap! Rămâne tot în cârca femeii şi sarcina asta … Femeia e noul Don Quijote, luptând, cu ştergarul de bucătărie, cu morile de vânt.
Mă apropii cu paşi târşâiţi de textul publicat de mine pe platforma ‘Republica’, despre alăptat şi întâmplarea asta minunată de a te trezi mamă. O mamă nu va judeca şi nu va răni niciodată o femeie căreia i s-a refuzat acest drept. O mamă este o făptură mai bună decât Dumnezeu, pentru că ea înţelege durerea, durerea de a da viaţă, de a crea om. (Dumnezeu doar a modelat din lut.) ‘Cariera de mamă’ înseamnă discreţie, nu afişare ostentativă de afecţiune şi grijă ajunsă până la stadiul de grad militar. Mă surprinde lupta aceasta acerbă pentru dreptul de a ne crăcăna în public, de a ne zbengui cu mândrie sânii goi pe plajă, moneda bătută pe alăptatul universal, la vedere. În fond fiecare femeie e liberă să aleagă, nu e nevoie să ne daţi tuturor cu laptele matern de obraz. Înţelegem că sunteţi mai mame decât noi, astea cu soluţii timide şi elegante. Dragostea asta curată, de mamă, mi se pare că se potriveşte mai mult cu discreţia şi intimitatea, nu cu lozinci şi selfie. Emanciparea ar trebui să propulseze femeia social, dar nu urlând în gura mare: „Sunt mamă! Vai ce mamă bună sunt! Vezi-mă, sunt mamă! Fac sacrificii chiar şi în public.”. Cât de naivă să fii să crezi că un bărbat priveşte la o mamă alăptând, gândindu-se la rai şi la atingerea purificatoare a absolutului. E de ajuns să pronunţi cuvântul sân şi cazna îi dă târcoale. E modul nostru de a funcţiona. A ne minţi frumos, precum ne-au învăţat comuniştii, că în public suntem asexuali şi stăpâniţi numai de idealuri înalte, mi se pare prostesc şi penibil. Acelaşi gen de paradă ca cea de a te da mare şi bun credincios ortodox, aclamând homosexualii din sânul bisericii,  dar acoperind violurile din familie. Feminismul e o luptă împotriva ipocriziei, dar dusă la extrem, fără un ţel anume, egoist şi frivol, nu face decât să perpetueze obrăznicia şi lipsa de educaţie a societăţii. Alăptatul de la sân e esenţial în dezvoltarea copilului, nu e nimic de comentat aici, dar de ce s-o facem ostentativ, demonstrativ? Mult blamatele curve nu se vând şi ele, de cele mai multe ori, doar ca să pună ceva copiilor pe masă? Tot despre copii e vorba, nu-i aşa?

La începutul fiinţei noastre, în peşteri, am căutat paravane, respect, monogamie, aşa ne-am desprins de animale. Acum luptăm pentru o viaţă decentă pentru animale, dar o trimitem în sălbăticie pe a noastră.

Între timp, pe furiş, unele guverne promulgă legi care fură dreptul femeii de a decide pentru viaţa ei şi pentru a celei ce va să fie. Păcat că nu există aceeaşi lipsă de inhibiţii şi în lupta cu legile care îi pecetluiesc alegerile şi destinul, în lupta cu violenţa domestică şi cu cea psihică, la care sunt supuse zilnic femeile.
E complicat şi acaparator să fii mamă, dar e păcat să-ţi treci în dreptul numelui „şi-atât”. Păcat de toată bogăţia oferită de maternitate, dacă o expui şi o iroseşti pe admiraţia de vitrină. Nici burta, nici haina nu-l fac pe om.
Iubesc adevăratele feministe, cele care tac, mult prea ocupate să ţină lumea din frâu, să nu o ia razna, câtă vreme bărbatul se ia la trântă cu noul, orbit de visul lui de absolut. Se mai întâmplă să şi cadă, nepregătit, în hău. Şi uite aşa descoperim şi cine e luminiţa de la capătul tunelului.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s