(Image from https://hiveminer.com) Mi-a ieşit, de dimineaţă, un scaun în drum, ce-o să-i mai spun cârciumii acum? Aş fi trecut duios, la pas, cu Anastasia, dar stâlpul de iluminat mi-ar fi frânt, brusc, reveria, tălpile au refuzat să mai semneze al trotuarului zapis, doar un cioroi mi-a onorat mirarea, c-un croncănit: „Quo vadis?” Eh, de parcă … Mai mult Rătăcit pe scaun
(Image from https://www.123rf.com) Moşneagul se lăsă să cadă pe scările de la intrare. Casa era veche, lemnul scârţâia reumatic şi nici el nu mai avea dinţi să muşte din tinereţe. Scoase un săculeţ de tutun din buzunarul cămeşoiului, îşi rulă o ţigară şi se lăsă pe un cot. Soarele aruncă umbrele pe foc. Vâlvătaia muncea sufletul pământului, moşul … Mai mult Magie neagră, doliu sufletesc
(Pinterest) Românul e născut să posede. Orice: casă, pământ, soţ, soţie, copii, virtuţi şi tone de inteligenţă la hectar. Mă amuză exorcizările din biserici şi mânăstiri. Toţi românii ar trebui exorcizaţi de mania luării în posesie. Şi popa. În ţara care se închină cel mai conştiincios lui Dumnezeu Ortodoxul, dracul crapă de râs, pândind … Mai mult N-aş mai fi, dacă n-aş avea …
(http://retetepapabun.ro/placinte-trandafir-cu-branza-si-marar) Căpşunica lucra de mai bine de zece ani la fabrica de lapte. O angajase un fost coleg de-al fostului soţ, pe-atunci directori, amândoi, azi politicieni cu birouri pe unde nu treceau săracii. Bărbatu-său divorţase după ce fusese numit director la fabrica de conserve. La prima petrecere de Revelion, în compania cadrelor de conducere … Mai mult Brânză de vaci
(Pinterest) Ce mi-ai adus? Iubire ieftină, cu gust sintetic de mure, când zmeurele plâng de ţâţe pline în pădure? Un zâmbet mânjit c-un pic de poleială, când fragii mor pe buze, răpuşi de oboseală? Două cuvinte nesincere, muşcând din patimă, flămânde, când în gutuie dorul aprinde opaiţ clipelor blânde? Un oftat, gata să se spânzure … Mai mult Dar de iubire
(https://www.karenzapaperie.co.uk/products/autumn-love-card) Plânge-mi o toamnă, gânduri reci, plumburii, strânge norii în juru-mi, să doară mai puţin frigul dimineţilor, sugrumate-n ore târzii. Plânge-mi milă pe frunze, dă noroaielor o speranţă de drum către viu, pune-i vântului gust de vin proaspăt pe buze, îmbrăţişează tremurul somnului meu pustiu. Plânge-mi renunţarea la aducere aminte, sărută inimii naivitatea ascunsă în … Mai mult Cer tomnatic
