Brânză de vaci

Related image(http://retetepapabun.ro/placinte-trandafir-cu-branza-si-marar)

 

Căpşunica lucra de mai bine de zece ani la fabrica de lapte. O angajase un fost coleg de-al fostului soţ, pe-atunci directori, amândoi, azi politicieni cu birouri pe unde nu treceau săracii. Bărbatu-său divorţase după ce fusese numit director la fabrica de conserve. La prima petrecere de Revelion, în compania cadrelor de conducere din judeţ, i se revelase că cea care îl ţinuse până atunci pe loc fusese nevastă-sa, care, cu tot respectul, nu era decât o ţărancă. Căpşunica nici nu pretindea să fi fost mai mult. Părinţii ei le făcuseră casă, îl ţinuseră pe director la facultate, iar examenele nu fuseseră ieftine deloc, că o fi fost el băiat deştept, dar nu avea ţinere de minte. Fata ajutase la munca câmpului şi la piaţă. Vindeau cartofi, zarzavaturi, ouă, ba chiar şi murături. La divorţ, Gică, proaspăt vopsit Gigi, îi lăsase băiatul, căci el credea în menirea de îngrijitoare pentru toate cele a femeii, dar îşi rezervă dreptul la ‘lecturi lunare’, doar nu avea să lase ca singura lui progenitură să ajungă vreo leşinătură din aceea mămoasă, care duce femeii micul dejun la pat. Părinţii Căpşunicii trecuseră, discret, la cele sfinte, cele aninate de credinţă, în ceruri. Gospodăria rămase pe umerii ei şi-ai soră-sii. Soră-sa se ţinea cu un beţiv, care, deşi cumsecade, nu pierdea vremea pe la muncă. Căpşunica nu ştia altceva decât să se ţină de casă şi de muncă. Când băiatul, uitat după nici trei ani de tată, reuşi la facultate, femeia mai urcă o povară pe umeri. Şi uite-aşa găsea şi Dumnezeu răgaz să-şi odihnească gândurile, când şi când … Căpşunica nu avea timp de aşa ceva. De la fabrică, pentru că salariile erau mici iar celor de la contabilitate parcă le era un pic ruşine, primea zilnic câte un litru de lapte. Curat, neprocesat. Căpşunica făcea din al ei brânză. Brânza o punea în plăcinte, iar plăcintele le vindea prin vecini. Vecinii erau hotărâţi s-o ajute, dar nici nu era greu, plăcintele femeii erau delicioase. Soră-sa şi cumnatu-său vindeau la tarabă, în piaţă, ce scoteau de pe tarlalele lăsate cu vorbă de moarte de părinţi. Începu să le ducă şi nişte coşuri cu plăcinte. O vreme opri pentru ea 60% din vânzări, aşa cum se înţeleseseră, că doar ea plătea cheltuielile, dar cu timpul începuseră să se plângă că vânzările scăzuseră, că alţii dădeau mai ieftin, că aruncau mare parte din marfă la gunoi, ce mai, li se înfundase norocul!
Într-o zi Căpşunica se învoi de la fabrică şi dădu o raită prin piaţă. Îi găsi omenindu-se la birtul pieţii, în timp ce de marfă se ocupa un copil al altcuiva, de pe-acolo. Băiatul împărţea plăcintele ei vanilate cu bătrâni de pe la alte tarabe, fără să ia vreun ban. Nu avu puterea să se supere. Se lăsă de munca la fabrică. După numai un an de stat în piaţă îşi deschise propria plăcintărie, fără să le refuze câte o bucurie bătrânilor, ba bucurându-se de ajutorul lor. Angajă părinţi cu casă greu de dus în spate şi bătrâni care nu se ajungeau din pensie. La vremea aceea doar acelora îşi permitea să le plătească un salariu mulţumitor. Se preferau munci de stat pe scaun şi salarii cu multe zerouri. După alţi trei ani şi opt plăcintării, Căpşunica s-a apucat să renoveze casa bătrânească, dar nu înainte de a semna un act cu soră-sa şi cu cumnatul, prin care aceia se angajau să plătească măcar o treime din cheltuieli. Într-o noapte i-a prins furând şi vânzând materialele de construcţii şi i-a dat în judecată. A câştigat casa, dar le-a dat totuşi nişte bani, pentru că ar fi refuzat orice altceva. A pus pe picioare o fermă de animale, iar când băiatul a terminat facultatea a cumpărat şi fabrica de lapte, ajunsă, în genunchi, la poarta cimitirului de fier vechi. Fostul soţ şi-ar fi arogat toate reuşitele Căpşunicii dar nu-l lăsau soţia, abia sărită de 20 de ani, şi declaraţiile de avere. Încercase să-i pună beţe în roate, căci ambiţia asta nerafinată a fostei neveste atrăgea atenţia şi asupra lui, dar nu făcu decât s-o înverşuneze şi mai tare. Îl dădu la ziar cu restanţele la plata banilor datoraţi copilului şi fotografii de la singura întâlnire dintre tată şi fiu, vreme de 5 ani, pe aeroport, după ce aflase că băiatul pleca la o specializare în Statele Unite. Poza dăduse bine în campania electorală. De fapt încercase să-şi atragă şi fiul în echipa de campanie, voluntar, evident, dar fusese refuzat.
Căpşunica s-a măritat cu un ţăran profesor de matematică şi împreună au renovat şcoala din satul natal şi au construit copiilor o sală modernă de sport. La 50 de ani au plecat pentru prima dată într-o vacanţă în străinătate, dar mâncarea lor preferată a rămas brânza şi-un boţ de mămăligă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s