Rătăcit pe scaun

Image result for lost chair on pavement(Image from https://hiveminer.com)

Mi-a ieşit, de dimineaţă, un scaun în drum,
ce-o să-i mai spun cârciumii acum?
Aş fi trecut duios, la pas, cu Anastasia,
dar stâlpul de iluminat mi-ar fi frânt, brusc, reveria,
tălpile au refuzat să mai semneze al trotuarului zapis,
doar un cioroi mi-a onorat mirarea, c-un croncănit: „Quo vadis?”
Eh, de parcă eu ştiam ce zări m-or ispiti cu-arome de femeie tânără la masă,
de la o fereastră Cătălina îşi anunţa Luceafărul că nu era singură acasă.
M-am aşezat, cu grijă, să nu trezesc pământul,
„E ocupat!”, scrâşni din dinţi, nervos şi pus pe ceartă, vântul,
„Vă rog să mă scuzaţi”, i-am spus, „sufăr de un pic de umblătură.”,
„La mine-i şi mai rău, te uită, îmi dau sufletul pe gură!”.
Am salutat, milităreşte, strângând un pic de soare sub disperarea ochilor miopi,
de după colţ o zgâtie de ceaţă mă aştepta, zâmbind, să dau în gropi.
Azi, chiar de dimineaţă, soarta mi-a pus un scaun în drum,
o fi vrut să mă opresc să schimbăm o vorbă, dar am ajuns deja la cârciumă, nu mai am cum.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.