Lena Minutarelor

Related image(Image from Mean girls, on youtube)

Lena își curăță cu scrupulozitate mâinile, până ce degetele. obosite, se lăsară pradă durerii, în mici broboane de sânge. O ajutase pe maică-sa la câmp, iar pământul se ținuse scai de ea. A doua zi se întorcea la școală și iar aveau să facă glume pe seama ei. Primele zece clase le făcuse la școala din comună, la îndemâna maică-sii, s-o poată ajuta cu băieții și cu gospodăria. Lena avea trei frați, mai mici, tata îi părăsise, înjunghiat la crâșma satului, după o ceartă provocată de niște bețivi. Nu obișnuia să bea, fusese invitat la o bere de un cumătru, după ce îl ajutase să dreagă gardul de la stradă. Acolo, niște terchea-berchea care luau în râs munca, s-au apucat să arunce cu zloata vorbelor în nevăsta-sa. Taică-său a sărit să apere onoarea femeii, a fost ultimul lucru pe care a mai putut să-l facă pentru ei. Maică-sa era o femeie mândră și frumoasă, acum îmbătrânită un pic, de griji și de veșnica încruntare căzută grea pe sprâncene. Îi considera pe Lena și pe băieți să aibă de-a face cu nefericirea ei și cu pierderea frăgezimii obrajilor, dar marele vinovat rămânea bărbatu-său, care își găsise să moară ca un prost, lăsând-o cu nimic altceva decât cu patru guri de hrănit.

Când fata îi trecea, fie și cu motiv, prin fața ochilor, o apuca de păr și îi lipea câte o pereche de palme, așa, ca să se răcorească. În Lena se vedea pe ea însăși și suferea cumplit crezând că Dumnezeu știe prin ce vrăji fata îi răpise splendoarea de odinioară.

Deși se folosea de copilă ca de o servitoare, nu i-a putut interzice să urmeze liceul, la oraș. Profesoarele din comună îi atrăseseră de partea lor pe primar și pe popă și o amenințaseră cu sistarea ajutoarelor dacă nu lăsa fata să-și urmeze studiile.

O vreme făcuse naveta, dar maică-sa nu-i dădea bani de bilet, așa că era nevoită să se roage de șofer s-o ducă în oraș. Odată, la întoarcerea acasă, când numai ei doi mai rămăseseră în hârbul prăfuit, bărbatul a oprit lângă pădure și i-a cerut să se dezbrace. A fugit cât au ținut-o picioarele. Abia spre seară și-a făcut curaj să se întoarcă și să-și ia geanta cu cărți. Maică-sa a bătut-o măr, când a ajuns acasă, nu pentru că ar fi întârziat și băieții erau încă flămânzi, ci pentru că nu s-a lăsat. Părinții șoferului de autobuz aveau gospodărie frumoasă, alți doi băieți munceau în străinătate, ar fi avut cu toții o șansă să o ducă mai bine. Așa era nevoită să se țină ea cu șeful de gară, un burduhănos vulgar și libidinos, și însurat pe deasupra, care o plătea mai mult ca să tacă, să nu ajungă toată povestea la urechile nevesti-sii. Pe aceea n-o scotea din ‘doamnă și nu mai contenea să-i sărute mânușițele ei albe și fine, de fată de învățător, în timp ce ea era nevoită să dea peste cap două pahare de rachiu ca să nu scuipe când idiotul punea mâna pe ea. Ea, care fusese mândria satului, frumoasa fără egal …

După pățania cu șoferul, Lena începu să se trezească înaintea cocoșului și să plece spre oraș pe jos. În ciuda efortului suplimentar și a oboselii, Lena rămăsese aceeași fată frumoasă, rezultatele la învățătură excepționale, dar nici la școală nu îi era dat să aibă parte de liniște. Doar cărțile îi înțelegeau și îi luau de pe degete amarul. Colegele de clasă o invidiau și o ocoleau scârbite, mirosea a țară‘, a ‘vacă și a ‘gunoi’. Băieții se purtau frumos până ce Lena lăsa un pic garda jos pentru ca apoi să o insulte, mângâind-o pe sâni. Îi împingea cât colo, mai și pălmuia pe câte unul, anii petrecuți pe câmp, la sapă, îi dăduseră putere și un pic de curaj, dar gestul în sine nu făcea decât să amplifice batjocura și disprețul tuturor. Spre sfârșitul anului școlar unul dintre băieți, care se ținuse la distanță, fiind prietenul uneia dintre cele mai populare fete din clasă, o invită la petrecerea organizată de ziua lui naștere. Naivă, Lena îi povesti mamei despre câte era nevoită să îndure la școală și despre petrecere, implorând pentru o rochie mai veche, pe care s-o ajusteze la nevoie, ca să răspundă ofertei neașteptate de pace. Maică-sa îi întoarse o altă mamă, de bătaie, după care îi aruncă în poală o rochie urâtă, dar pentru care trebuia să curețe și soba, și bucătăria. Nicio zână bună nu a coborât pe curcubeu, din ceruri, e drept că mai erau câteva luni până la vremea bostanilor și nici ea nu avea vreo mamă vitregă de declarat. Nici păsărelele nu s-au grăbit să strângă firimiturile, le-a strâns ea, de pe masă, și le-a aruncat în curte, să se bucure măcar găinile. Miezul nopții o prindea cosând la rochie, dormea doar câte 2-3 ore, și acelea sfâșiate de coșmaruri. Începuse să adune întuneric pe sub ochi.

Într-o zi i s-a făcut rău la școală și s-a închis într-o toaletă dezafectată, în care femeia de serviciu își ținea măturile, mopul și căldarea, nevoind să fie pusă la colț de amețeală. Își auzi colegele, venite să se distreze pe seama ei, sporovăind, povestind ce puseseră cu toții la cale. Părinții băiatului care o invitase la petrecere plecau din țară pentru trei zile, invitați la o expoziție în Italia. Băieții clasei aveau să o aștepte cu toții acolo și aveau s-o învețe lucruri la care nici nu visase. Pariau că nenorocita era încă fată mare, cine s-ar fi murdărit cu una de la coada vacii! Aveau să facă și fotografii, ca să se bucure și ele, și cu care s-o amenințe dacă îndrăznea să scoată vreo vorbă. Răspândirea lor prin oraș le-ar fi făcut mare plăcere. Ba aveau să-i trimită câteva și maică-sii, acasă, în sat.

Lena nu s-a mai întors în sala de clasă pentru ora de matematică, ci s-a retras în curtea școlii, plângând. Deși se luptase cu ele, lacrimile nu au mai dorit să păstreze tăcerea. Profesoara de geografie, căreia înainte de pensie nu-i mai rămăsese altceva de făcut decât să se amestece în viața altora și care o prinsese și moțăind pe la ore, a găsit-o și nu s-a lăsat până nu a scos de la ea tot adevărul. Le-a făcut o vizită acasă. Nu se știe ce i-a spus mamei, s-au auzit până în stradă țipete și înjurături, dar femeia a cedat, a aruncat câteva zdrențe într-o valiză flendurită și a dat-o pe mâna bătrânei profesoare. Lena a fost mutată la un alt liceu, l-a absolvit ca șefă de promoție, a urmat cursurile Universității, devenind la rândul ei profesoară. De matematică. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Anii au trecut, s-a căsătorit, a născut o fetiță, Carina, și părea că își recâștigase dreptul la fericire. Maică-sa nu a iertat-o niciodată, dar băieții o vizitau din când în când, pe ascuns. Apoi, ca un făcut, marea ei dragoste s-a prăpădit, răpus de o boală care se plictisise de una singură prin spitale. Bâtrâna profesoară se descurca și ea din ce în ce mai greu, așa că a adus-o acasă. Alți câțiva ani au trecut peste ele, blânzi ca o bucurie de duminică. Apoi bunica, profesoara cu inimă de mamă, zâna cea bună, a fost chemată pentru o nouă misiune.

Când Carina a fost admisă la liceu, Lena a realizat că deși trecuseră anii, metehnele oamenilor nu-și albiseră năravul. În penultimul an de studii, fata a venit acasă îngândurată. Unul dintre colegi o invitase la ziua lui naștere, pe ea dar nu și pe Emi, prietenul ei cel mai bun. Lena i-a spus atunci toată povestea tinereții. Fata nu a părut cuprinsă de temeri, ba i-a împărtășit, un pic rușinată, că își începuse deja viața sexuală.

– Când, cum s-a întâmplat? Doamne, Dumnezeule, ce fel de mamă sunt dacă nu am fost în stare să văd niciun semn?

– Liniștește-te, mamă, eu mi-am dorit să fie așa. Emi nu e numai cel mai bun prieten al meu, îl iubesc și cred că și el mă iubește la fel de mult. Sper să nu te apuci să le dai telefon părinților lui și să le ceri să-l oblige să mă ia de nevastă! Ar fi ridicol, zău! Noi avem de gând să ne înscriem întâi la facultate, să călătorim, vremurile s-au schimbat … Mamă, sunt fericită, crede-mă!

– Când, când s-a întâmplat?

– Of, dacă tot vrei să știi … îți aduci aminte că după ce a murit bunica, erai un pic cam împrăștiată ce-i drept, m-a prins o gripă?

– Te-ai prefăcut, adică?

– Nu, nuuuu … doar tu cu mâna ta mi-ai luat temperatura și m-ai obligat să iau o cutie de paracetamoale! Coincidența a făcut ca și Emi să găzduiască același virus, așa că atunci când plecai la serviciu ne cam ștergeam mucii reciproc. A fost comic, mamă, să ne fi văzut! Ba ne lua cu fierbințeală, ba tremuram ca frunzele în vânt, iar nasul ne curgea de parcă înghițiserăm o Niagară!

– Hahahahahaha

Lena a scăpat printre degete hohotele de râs pe care le ținuse pentru prea multă vreme la umbra durerii, iar acelea, sălbăticite, au sărit pe geam afară, în cârca unor bătrâni scoși la plimbare de niște toiage, iar aceia le-au purtat după ei prin tot orașul.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s