Dracu’ frate cu copacu’

Related image(Foto: Site-ul de documente arhivate http://www.dacoromanica.ro)

Bădie Vasâli, lasă, bre, sapa șî hai la Primărie, o vinit o echipă di la București!

– Steaua?

– Haidi, bre, îți râzi di mini …

– Apăi dacî-i di cealaltă, la ci sî mai las sapa, na, mai ghini ie tu toporu‘ … Ileană, puni mâna pi furcî șî hai la Primărie, o vinit aciia pi cari i-am votat, di la București!

– Șăzi ușor, bădie, aiștea-a alții! Sî filmează! Da o zâs cî mai întâi ari sî ni facă un anunț. Important, cum altfel? Iaca, o vinit pisti noi!

– Bună ziua, oameni buni!

– Mna zâua … Ni dați la televizor?

– Sigur că da. Filmăm un reportaj despre răzbunarea naturii, vă simțiți hărțuiți? Vorbim aici de secetă, de inundații, de lăcuste, gândaci de Colorado.

– Băi Ioane, ti știem om serios, ci dracu ne-i adus puturoșii iștea în bătătură?

– Ușurel, bade, mai glumim și noi! Să ne iertați dacă v-am adus supărare, dar parte din ce vorbim interesează pe toată lumea, de schimbarea climei nu ați auzit? Uite, de exemplu, copacul ăsta …

– Ci-i cu iel?

– Și-a extins rădăcinile pe sub casă și așteaptă momentul potrivit, când va zdrobi temelia și vă va pune toată avuția la pământ. Iar dumneata stai cu mâinile în sân și habar nu ai ce ți se pregătește! Natura tace și le face, bade! De fapt prin toate curțile prin care am trecut e câte un copac din ăsta. Ai de gând să-l lași să-ți dărâme casa?

Bădia Vasile n-a zis nimic. A lăsat sapa din mână și s-a așezat, tăcut, pe prispă. A scos din buzunarul de la piept al cămășii un pachet de mahoarcă, a frământat o țigară printre degetele noduroase, după care i-a dat foc și s-a proptit de gânduri. Drag îi era copacul, dar mai dragă îi era casa, ridicată de bunică-său, după primul răzbel. Fumă până îl arse la buză, ocolind privirile musafirilor. Strigă la nevastă-sa să le împartă orășenilor niște țuică de prună. Scoase toporul din șopron, scuipă pe palme și din câteva lovituri puse copacul la pământ. Se uită la el ca la un prieten, deși îi luase viața ca unui dușman. Dar tot răul spre bine … nu mai era nevoie să târâie măturoiul prin curte după foanțele toamnei și avea și ceva lemne de pus pe foc când s-o trezi și iarna să-i bată la poartă, că deocamdată era cam înghesuială …

Povestea lui badea Vasile s-a repetat în aproape toate curțile din sat. Toate înafara de una. Uitaseră de baba Safta. Cireșul babei era la locul lui.

– Mamaie, ce aștepți, să-ți cadă copacul peste casă?

– Uiti ci-i, bre, dacî ați vinit sî mă luați în râs, ia, valea din curti! N-am timp di stat la discuții. Sau poati ați vinit sî mă agiutați la disfacat păpușoi?

– Nu, mamaie, am venit să vedem ce ai de gând să faci cu copacul!

– Da di ci nu vă apucați voi di-o treabă serioasă, panaramilor?! Doamni ferești di niști obosală, mai digrabă umblați după câni cu covrigi în coadă!

– Mamaie, dai copacul jos ori ba?

– Nu-l dau, bre! Taman azi-noapte l-am visat pe Valeriu, răposatu, șî zâce iel sî las copacu acolo undi îi ii locu, sî aibă copchiii ci fura la vară. Șî la altă vară, cî nu-i nicio grabă … Nu mă tem io cî ni-a lua casa pi sus, io cu copacu ista vorghesc, mă sfătuiesc, atâta ni-o mai ramas pi lumi …

– Dațî-vă la o parti! Dațî-vă la o parti! Baba Safta îi chioară, bre, nu vedi nici la o palmă di ochi!

– Ai grijî cum vorghești, bre Vasâli, cî di auzât aud tăti celea!

– Gata, cumătră, l-am pus la pământ! Țî-l fac bucățăli șî-l azvârl în șopron, sî ai la ci sî-ți încălzăști șălili!

– Iești nebun, bre Vasâli, ce-i făcut, ai tăiet copacu‘?

– N-ai auzât ci zâc oaminii tea viniți di la București, oamini diștepți, di la televiziuni, nu proști ca noi, cî tot ti lăudai cî nu iești surdă? Copacii iștea aveu di gând sî ni dărâmi casa! S-o făcut măsurători, babo, aiștea știu, dară, ci grăiesc.

– Prost mai iești, bre Vasâli! Copacu ista era mai bătrân dicât casa, dacî ave di gând, o dăde gios până acuma! Digeaba am bătut-o la cap pi mămâne-ta sî ti țână la școală … După ci ari sî ni deie la televizor o sî agiungim di râsu lumii, nici n-a sî mai putem sî scoatim capitili din casă, ari sî ni cauti lumea ca pi târgu di gioi!

– Ci vorghești mătușă, aiștea îs oamini învațați!

– Vai di capu vostru di tolomaci! Copacii iștea erau de-un neam cu noi, o trecut pisti tăti, șî buni, șî răli, odată cu noi, o dată nu ni-o suparat!

– Ei, ci știi matali, mătușă! Amu lumea s-o schimbat, aiștea ș-o trăit traiu, ș-o mâncat malaiu! Dacî ni dă la televizor șî ni vedi lumea, ari sî ni deie șî nouă, di la guvern, șî bani di școală, șî bani di drum, poati șî bani di-o cofetărie, pentru copchiii iștea! Copacii ci făceu? Oleacî di umbră pământului …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s