Dragoste cu parfum de constituție

Related image(Getty Image)

Dormeam. M-a trezit soneria telefonului. M-am uitat la ceas. 5:55. Nu era alarma, cineva nu se trezise cu fața la perete. Iubi!

– Da! Ai sunat la 5:55 și ăsta e numărul îngerilor, așteaptă puțin să văd despre ce e vorba!

– Ai început să vorbești cu îngerii? Băi, mai ești vie, ca să știu, că nu-s necrofil și nici nu-s pregătit pentru cele sfinte? Oarecum … n-am nimic pe mine, dar din câte am înțeles Dumnezeu nu prea mai e interesat de Adam …

– Schimbare, o mare schimbare! Ai sunat să mă ceri de nevastă? Scrie și despre faptul că sunt pe cale să iau o hotărâre majoră, bună, care îmi va schimba destinul … Răspunsul meu e: Da!!!

– Abia aștept! Atât voiam să aud, în zece minute sunt la tine. M-am trezit cu niște crampe și am sunat la serviciu, să le spun că mi-e imposibil să stau pe scaun 8 ore, m-au scuzat, sunt bolnav … iar tu ești asistenta ideală, nu-i suni pe ai tăi să le spui că ai în custodie un virus? Gândește-te, putem face dragoste până mâine dimineață și ne merge și salariul!

– Cu măritatul cum rămâne?

– Dă-l dracului de măritat! Ce vrei, să ți se lase sânii, să ți se lățească șoldurile, să faci burtă și pungi pe sub ochi? Hai să mai așteptăm un an, că deocamdată nu ne putem permite nici măcar un concediu exotic, unde vrei să te duc în luna de miere, la Pașcani?

Am sunat la birou. Secretara șefului ne citea minciunile ca pe versetele din Biblie, am avut noroc însă, mă are de dragă, de când m-a angajat șeful a încetat s-o mai hărțuiască cu propuneri, și-a mutat atenția asupra mea.

Am pregătit baia, cu săruri parfumate și spumă-balonașe, mai întâi trebuia să scăpăm de crampele alea … Pe la prânz se aburiseră deja geamurile. Poate de aceea o luase și soneria razna. Cea de la ușă. Am tras un capot pe mine, Iubi ațipise, și m-am dus să văd cine se mai juca pe casa scării. Dacă era iar copilul educatoarei de la etajul unu, aveam să-l trag un pic de perciuni, la 21 de ani ar fi trebuit să fi învățat deja să bată la ușă. Era șeful! Cu flori, batiste de hârtie, supă de la restaurantul de la colțul blocului și prăjituri cu frișcă. Tuburile cu frișcă pentru ornat torturi se epuizaseră. L-am poftit în sufragerie și m-am rugat. De toți Sfinții. Mi-au dat și lacrimile … Nu de la vreun strănut, ci de ciudă, când e să ai ghinion, nici măcar 555 nu te poate scoate basma curată!

M-am scuzat că rămăsesem fără cafea, l-am servit cu ceai de sunătoare, atât mai aveam prin dulapuri. N-am apucat să mă smiorcăi decât o dată până și-a făcut apariția Iubi. Gol. Pușcă. A trebuit să mut ceștile de ceai pe servantă, să nu se opărească șeful. Iubi a ridicat vaza de flori, a tras fața de pânză de pe masă și și-a înnodat-o în jurul taliei, după care s-a recomandat și a întins mâna, s-o strângă pe cea a șefului. Șeful s-a conformat, deși scârbit, după care a încremenit, privindu-și palma. Și-a mutat privirea înspre mine, gânduri negre îi ridicau mușchii și sprâncenele feței. Evalua cam ce puteam ascunde pe sub capot. Răspunsul a fost de bingo: nimic! Iluminarea instantanee a scurt-circuitat și cugetările lui Iubi, mult mai simpliste, iar fața de masă s-a ridicat amenințător, de un colț.

Ochii șefului s-au revoltat șocați, gata să lase orbitele în urmă, și cam tot ce adunaseră într-o viață … A plecat val-vârtej, fără să salute, n-am avut timp să mă gândesc la consecințe. Iubi necheza dezlănțuit …

A doua zi, deși am ajuns la timp la serviciu, am fost concediați. Șeful, deși ajunsese cu bine acasă, s-a trezit cu stupefacția încă călcându-i pe urme și s-a plâns nevesti-sii, care era prietenă la cataramă cu fiica șefului lui Iubi. De-atunci trăim din ajutor de șomaj.

Iubi s-a mutat la mine, ca să putem face economie la chirie, dar statul degeaba ne-a transformat în niște pesimiști. Nu mai facem dragoste, căci nu am avea cu ce să ne creștem eventualii copii, după ce dăm bani pe mâncare și facturi nu ne mai rămân și de prezervative. De Crăciun, pentru că încă mă iubește, Iubi mi-a făcut cadou un câine. Maidanez. Când l-a văzut tanti Vica, prima ușă pe dreapta, la parter, a promis să ne lase la ușă, în fiecare seară, câte o pungă cu bunătățuri, pentru javra jigărită. Tanti Vica e soacră de senator. Ne-a mărturisit, cu vocea pe ultima octavă, că ăla, deși trecuse prin două facultăți și un doctorat, ținea cu dinții de serviciu. Zău că ne-am simțit prost … Pungile pentru cățel erau pline cu oase slăninoase și alte resturi de bună calitate, adevărate elogii aduse unei bune gospodine. Și sufletistă, pe deasupra. La sufletul răposatului mă refer, căci atunci când i s-a împlinit răbdalnicului soț anul ne-a dus la McDonalds și apoi ne-a cumpărat bilete la film. Știa ea prea bine cum funcționam noi, intelectualii, familia ei era una emancipată!

Între timp, câinele s-a cam îngrășat și s-a puturoșit. Noi am refuzat slujbele oferite de domnul senator, ne era frică să nu ne înfieze soacră-sa. Ne-am făcut un SRL și n-a mai fost nevoie să renunțăm la țigările pe o zi ca să ne cumpărăm prezervative. Avem bani chiar și pentru concediul acela exotic, dar nu mai avem timp și nici curajul să lăsăm copilul cu tanti Vica.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.