Despre țâțe, cu disperare

Related image

(Pinterest)

M-am trezit cu noaptea-n cap. Nu tu stele, nu tu lună, soarele încă sforăia în propria importanță și obezitate. Ca și bărbatu-meu. Nici măcar o impostură de vânt. Era înnourat, Pufoșeniile-Lor ocupaseră cu de-a sila tot cerul și ne jucau pe degete o iminentă toacă a ploii. Consortul nu îngrămădise pe ușa apartamentului nici luna, nici soarele, nici cinci stele, fără promisiuni de rai, se întorsese totuși acasă cu o pungă de cafea. Am măritat două linguri duhnind a proaspăt râșnit cu un ibric fost impecabil emailat, actualmente ciobit și un pic afumat. M-am așezat la masă, cu vederea pe Facebook, până la dresul caimacului. Mai bine zis dresura, cafeaua mă făcea din priviri și apoi se lăsa, borțoasă, pe aragaz. Nici prin alte apartamente nu părea să se întâmple mare lucru, nici la guvern, nu ajunsese la adresă decât portarul. Rețelele sociale încă dădeau de buni mersul la culcare și tot felul de ursuleți, trăgând pe beznă pijamaua. Poetică, colorată, și guașe, și ulei. Ah, uite o cafeluță! Trandafiri… „Bună dimineața!”, și”Bună dimineața!”, și țâțe, și „Bună dimineața!”, și decolteu, și … decolteu, și țâțe … și „Bună dimineața!”…

Năucă, mi-am scuturat un pic gândurile, am renunțat la zahăr și am băut câteva guri de neagră și amară, să mă trezesc la realitate. Imaginile acelea trufașe, ademenitoare, iscau în mine frustrări mai vechi. Am aruncat un ochi spre ușa dormitorului, după care am trecut pe contul lui bărbatu-meu, el nu-i simțea încă lipsa.

„Bună dimineața!”, decolteu, țâțe, decolteu, țâțe, țâțe, țâțe, decolteu, țâțe … Dumnezeule, pe contul lui era și mai rău!

Nu e de mirare că bărbații își ajustează personalitatea când se conectează la online! Cum dau cu ochii de ‘peisaje’, începe să-i strângă atacul de panică  de urechi și să-i dea cu nasul de ecranul telefonului, până într-atât le e de mutilată curiozitatea. De-aia stă săracul bărbatu-meu toată ziua cu ochii pe Facebook, îi e rușine să mai dea ochii cu mine! Am ieșit repejor de pe contul lui, nu înțeleg deloc nevestele care le controlează soților parolele, eu doar mă asigur că duce o viață sănătoasă și nu-l amenință nimeni cu moartea.

Prețiozitățile alea cu țâțe și decoltee mă enervau însă peste măsură! Măi doamnelor, măi domnișoarelor, cu investiții la vedere sau fără, de ce-i mai faceți porci și-i fugăriți la d-alde noi, astea frigidele, dacă le umpleți zilnic troaca cu ispită?

Ca orice fetiță cuminte, m-am născut fără țâțe. Le vedeam pe-ale maică-mii, dar nici prin gând nu-mi trecea că erau atât de importante încât să-ți poată schimba destinul … Perioada unisex, 12 ani egali și frumoși, a fost o fericire pe 2 și 4picioare. De pe la 12 ani unora au început să le crească. În fiecare seară, înainte de culcare, mă uitam în sân, în fiecare dimineață făceam același lucru. Nimic. Citisem povești despre o zână Măseluță, așa că am încercat să las bani sub pernă, cu alte gânduri. Nimic. Zânele nu iau mită. Nici măcar grăsana aia glumeață a Cenușăresei n-a venit să-și facă pomană cu doi bostănei. Unele dintre prietenele mele purtau deja sutiene. Era jenant. Dacă înainte se discuta despre țâțe în șoaptă, acum începuseră să se plângă de modelele de bumbac, nu tocmai atractive, în gura mare. Toaleta școlii îngroșase obrazul. Și băieții aveau la vremea aceea ceva probleme, nu intru în amănunte, nu cunosc. Una dintre prințese, căci eu încă arătam ca un paj, care sărise deja la mărimea următoare, mi-a mărturisit că bunică-sa o învățase niște vrăji, magie albă. Pe vremea aia viitorul încă ținea la secret bucuria silicoanelor. Pentru abracadabra trebuia să faci rost, din frigiderul maică-tii, că noi stăteam deja la bloc, de un ou proaspăt, de găină, alb, că doar nu voiai să faci rost de o pereche de sâni de altă culoare! Îl tăvăleai în jurul sfârcurilor, implorând zeul drojdiei moleculare pentru o pereche cât de cât … cât de cât …Rugămințile nu au ajutat la nimic, ba la un moment dat am început să intru la idei, dacă aveau să arate ca niște ouă? Așa că am continuat cu mere și cu pere, după cum citisem că ar fi fost etichetate de cunoscători. Abia când am trecut de deznădejde și de faza înjurăturilor, au început să dea semne că nu erau surde. Țâțele. Nici acum nu știu cine le trezise din somn. Am crezut că fusese Dumnezeu, căci el se ocupase și de Creație, dar îmi era rușine de rușinea Lui să îi atribui așa reușită …întârziată.

Anii au trecut, nici cu măritatul nu mi-a fost mai ușor … Deh, dacă nu ai zestre te trezești că toți posibilii candidați sunt prinși cu nasul în lăzile altora. Se îndrăgosteau câte unii de ochii mei frumoși, dar când își coborau privirea, spre odihnă, descopereau bănci de lemn și nu scaune ultratapițate. Al meu m-a luat de nevastă pentru că are mâini mici și deși i-ar fi plăcut și lui ceva abundență, îi e mai la îndemână să se dea mare cu mine, se simte în avantaj. Mai închideam și eu ochii când îi lua mințile câte o colegă, de obicei îl returnau de la prima întâlnire, fără cine știe ce pierderi. Abia după ce l-am născut pe Viorel, fiul nostru, a dat norocul peste noi. Aproape peste noapte, m-am trezit cu niște lăptărese calitate extra, de-l băgasem în transă pe bărbatu-meu, de altfel foarte reținut și calculat.

Nu fusese Dumnezeu cel care își aruncase ochii pe acatiste, ci peștișorul de aur, care cică îmi trimisese un formular pentru trei dorințe, pe când dormeam. După cum arătam, bănuiesc că în loc să-mi bifez preferințele am mâzgălit „țâte”,”țâte”,”țâte” … până și pe cant. Acum se bucurau de toată atenția, nimeni nu mai vorbea cu mine. Nici la petreceri nu prea mai aveam chef să merg, unde înainte mă scârțâia spătarul scaunului toată noaptea, începusem să mă specializez în rumba, tango și în pantofi, într-atât de des mi se lăsau nervii pe tocuri. Pentru bărbatu-meu au fost cei mai fericiți ani din viața lui. Am rămas însă doar cu amintirile, între timp dumnealor, țâțele, s-au dus să se întâlnească cu genunchii. Am încercat cu push-up, dar erau prea dornice să ia lumină. Mi-e și frică să le dau cuvântul …

Related image

(Image from https://ru.wikipedia.org)

Reclame

2 gânduri despre “Despre țâțe, cu disperare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.