Atracție falimentară

Image result for woman and heart

(Image from Soul Cysters)

Undeva, în spatele culorii, pe acolo pe unde își face de cap nervul optic, mi s-a năzărit o anomalie benignă, un detector de inimi. E uluitor cât de mulți oameni nu știu pe unde și-au lăsat inimile! Unele au ajuns pe sub buricele degetelor sau la călcâie, căzute în căptușeală, altele au fost înghițite de stomac, multe au căzut în pantaloni. Unele au dispărut fără urmă. Mințile au certificate de magician autorizat.

Pe Cartuș l-am întâlnit pe rețelele sociale. Îi spuneam Cartuș pentru că era un fel de războinic la modă, nu avea inimă, dar mintea îi era pușcă cu premeditare. Un lunetist. Cei mai mulți dintre bărbați au minți-mitraliere automate, Cartuș se pregătise pentru elită. Eu preferam bunul simț de pistol. Mi-a dat întâlnire la un protest împotriva corupției. Există atât de multe feluri de corupție încât mai devreme sau mai târziu toți ajungem să fim contaminați! Unii se împotrivesc, sau măcar pretind, alții se lasă purtați pe umeri, într-o aparentă victorie. Politicienii sunt dintre cei mai răi, ei dau naștere molimelor și nu se pot lecui, își pierd bătaia inimii, ea rămâne pe loc, o fărâmă de piatră fără luciu, fără poveste.

Cartuș era un lider de idei, construia strategii, dar nu le expunea public, la megafoane, ci le propaga energia discret, einsteinian. Era un bărbat impresionant. Frumos, dar introvertit. Mă plăcea, dar nu mă voia. Nu mă voia la modul elegant, fără resentimente, fără pretenții. Curat. Prefera femei luate în seamă. Atinse de faimă. Era însă un prieten ușor de dus de mână, vesel, declarat universal compatibil. Mă îndrăgosteam de el în fiecare noapte, visele habar nu au despre ce vorbesc …

Ideea mi-a venit într-o dimineață fără cafea și fără chef de a merge la cumpărături. O cană de lapte rezolvă uneori problema coșurilor lăsate în urmă de insomnii. Fața e cea care ne trădează pentru mai puțin de un argint.

Pentru primul protest la care ne-am dat întâlnire m-am îmbrăcat doar într-un banner de pânză albă. L-am derulat cu încetinitorul, știind că mesajul avea să ajungă pe prima pagină a tuturor ziarelor. Eram terorizată de rușine, aproape de leșin, dar și de pumnul de fier al oamenilor de ordine.

Am ajuns la secția de Poliție. M-au îmbrăcat în zeghea din dotare și m-au depozitat la răcoare. Pierdeam căldură și mă temeam că era din aceea esențială. A doua zi am primit propuneri de pictoriale pentru cele mai cunoscute ziare și reviste. Eram’cineva’. E destul de ușor să ajungi cineva, dar costă. Unii plătesc fără să stea pe gânduri, alții îndură și rup din ei, pentru rate, în fiecare zi. Cartuș s-a oferit să mă ia de nevastă, el însuși curtat de curiozitatea contemporanilor.

Dorințele ni se împlinesc, adesea, dar timpul ne schimbă și le refuzăm, nesatisfăcuți. Ce căutăm de fapt? Mereu altceva. Nu-mi doream decât un bărbat simplu, cuminte, care să-și ascundă singurătatea de mână cu a mea, în orașul propriilor noastre trăiri.

-Ți-am dăruit infinitul, e drept puțin câte puțin, ca să nu te pună la pământ, de ce fugi?

-Inimile au puterea de a-și crea propriul infinit și tu știai, dar ne momeai implicit. Cel mai prețios e infinitul celui considerat nimic, căci acolo ai loc să-ți construiești infinitul cu de toate.

Reclame

Un gând despre “Atracție falimentară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.