Dorințe fragile

Image result for vintage poor little girl eating cakes
(Photo from Pixabay)

Emilia avea 5 ani. Nu știa ce semnificație avea vârsta, ultima oară când bunica îi dăduse o bomboană îi spusese că avea 4 ani, iar de atunci mai trecuse o iarnă. Bunica plecase la îngeri, deși ea o văzuse rece, pe podele. Ea fusese cea care îi povestise mereu despre suflete și păruse să ceară mereu câte ceva celui al bunicului. Bunicul fusese un pic surd așa că până la urmă a plecat să-și ia singură câtă sănătate și-o fi dorit. Și ea vorbea uneori cu bunica, noaptea, când îi era cel mai frică. Se ruga de ea s-o păzească de șobolani și de oameni răi. Mama și tata plecaseră să muncească în altă țară, iar acolo au găsit alți copii, poate mai cuminți. Pe ea au lăsat-o la bunici, să nu se simtă singuri. După ce a murit și bunica a așteptat o vreme, dar nimeni nu a venit după ea. Un nepot a luat casa dar o bătea când fura mâncare din cămară, așa că a plecat de una singură la gară, s-a urcat în primul tren și s-a dat jos în orașul ăsta mare, plin de oameni foarte eleganți. Dormea în holul unei case cu multe odăi, una peste alta, cu spatele la niște fiare fierbinți, ascunse pe sub niște scări, pe unde nu o căuta nimeni. Lua preșuri de pe la uși, ca să se învelească, dar le punea la loc când pleca. Între timp a dat din nou iarna peste ea, iar ea nu avea decât o rochiță pe burta goală și o pereche de săndăluțe. Și știa să citească. O învățase un pic bunica, ca să-i citească rugăciunile când pe ea o dureau ochii. Rochița trebuie să fi fost fermecată, că nu părea s-o vadă cineva. Într-o zi însă o zână a coborât dintr-un autobuz și a luat-o la întrebări. A dus-o în cel mai frumos magazin, unde ei îi fusese frică să intre, i-a cumpărat cizmulițe, pantaloni, paltonaș, un pulover cu pisici, mănuși și o căciulă cu codițe. Se uitase în oglindă și-i nu-i venise să creadă cât era de frumoasă. Apoi zâna a sunat pe cineva, la telefon, să vină s-o ia și s-o ducă într-o casă unde erau și alți copii. Dar ea a fugit, auzise despre casele alea de la doi băieți care dormeau într-un canal, acolo te băteau și mâncarea nu era deloc bună. Dacă cereai de mâncare pe la ușile din dos ale restaurantelor primeai bunătățuri la care înainte ea nici nu ar fi gândit. Poate că bunica o trimisese pe doamna aceea, o fi fost un înger, dacă nu zână, dar ea nu voia să meargă la casa de copii. Ea o rugase pe bunica să-i trimită o mămică, un tătic și o ciocolată. Emilia se opri în fața vitrinei unei cofetării. Of, cât de mult își dorea să guste din prăjiturelele acelea frumos colorate! Ar fi luat una, dar nu știa să fure și îi era frică că cineva ar fi putut chema poliția. Poliția era ceva rău, ea nu știa exact de ce, dar toți oamenii rămași pe stradă se temeau de ea.

O mamă ieși bodogănind din cofetărie, trăgând după ea un băiețel cu haine la fel de frumoase ca ale ei, doar că era mai curat. În mână ținea o pungă de hârtie. Probabil era plină cu prăjituri și bomboane! Vai, cât de tare își dorea să le guste! Își linse buzele, gânditoare, băiețelul o privea curios, dar ea nu avea ochi decât pentru punga de hârtie. Mama își strigă copilul rămas în urmă, iar el îi zâmbi, după care alergă înapoi la mama lui. După câțiva pași se împiedică și căzu în zăpadă, aruncând punga de hârtie înspre ea. Începu să plângă, se ridică și se aruncă în brațele mamei. Femeia îl luă în brațe, sărutându-i obrăjorii și împreună dispărură într-o mașină roșie, frumoasă. Emilia ridică punga cu prăjituri, ar fi dus-o la mașină, dar mașina se făcuse deja nevăzută. Oricum băiețelul acela i-o lăsase ei, voise ca ea să le aibă, o privise cât mama îl strângea în brațe. Copiii curați nu aveau voie să se joace cu copii murdari, ca ea, dar acela fusese un băiețel foarte deștept, acum avea să afle ce gust aveau prăjiturelele alea frumos colorate. Intră într-o biserică, una mică, ascunsă printre blocuri. Bătrâna care vindea lumânări îi dădea câteodată colaci, când nu găsea altceva de mâncare. Acum ațipise pe scaun, iar ea călcă cu grijă, să n-o trezească. Se așeză pe covor și începu să mănânce. Erau delicioase, toate înafară de una. Poate avea să-i placă bunicii, o luă și o așeză lângă icoana de argint a Maicii Domnului. Pe bunica ei o chemase tot Maria. Precis și ea era curioasă de ce gust aveau prăjiturile alea frumos colorate! Puse în buzunar două ciocolate mai mici, pentru mai târziu, acum o durea un pic burtica.

– Emilia?

Bătrâna care vindea lumânări o strigă și îi făcu semn să se apropie.

– Da!

-Emilia, cât mă bucur că ai venit! Știi, și eu am o fată, dar e mare, merge la serviciu, e măritată și locuiește într-o casă frumoasă … dar nu are copii. Mi-a spus că și-ar dori o fetiță. Nu ai vrea să te întâlnești cu ea, să vezi dacă ți-ar plăcea să locuiești și tu acolo?

Emilia întoarse capul, prăjitura căzuse pe jos, turtindu-și moțul de covor, nici bunicii nu-i plăcuse crema, dar doamna aceea frumoasă, mama lui Isus Christos îi găsise totuși o mamă …

Ridică din umeri și se prinse de mâna întinsă a bătrânei:

– Și tu ai să fii bunica mea?

– Dacă vrei …

-Vreau! Dar te rog să-mi cumperi prăjituri când o să fiu cuminte, îmi plac foarte mult.

Emilia s-a trezit din somn pe jumătate înghețată. Îi fusese lene să mai strângă preșurile de pe la uși. Ieși în stradă, poate că până la urmă se va duce la cofetărie și va cere una din prăjiturile acelea frumos colorate. Poate puteau să-i dea una, fără să-i ceară bani.

O doamnă coborî din autobuz și se opri lângă ea. O luă în brațe și o duse la una din casele acelea de copii. Nici nu mai voia să fugă … Înăuntru era cald. Au spălat-o, au îmbrăcat-o frumos și i-au dat și de mâncare. Când a cerut o prăjitură, o femeie cu un coif alb pe cap i-a adus trei, pe o farfurie pe care mai erau și niște bomboane. A râs când a văzut ce repede le-a înfulecat. De data asta nu i-a mai lăsat nimic bunicii, nici măcar firimituri. Nu avea de gând să-i mai lase nimic până nu-i trimitea o mămică din aceea cu mașină roșie, frumoasă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.