Ana dintre gânduri

(Pinterest)

Ana dintre gânduri s-a născut târziu, a așteptat după câteva emoții, să ajungă acasă. Am locuit împreună, secundă de secundă. Când s-a îmbolnăvit de maturitate am știut că îmi era dat s-o pierd. Căuta să se îndrăgostească. Ca s-o salvez de propria noastră suferință, căutam s-o mărit.

Cuvintele îi erau și zestre și speranță. În plimbările noastre lungi, departe de plictis, întâlneam minți ridicate pe umeri, le admiram dar păstram distanța și nu o încălcam.

Ana dintre gânduri s-a îndrăgostit de un prinț, unul cu grija lăsată de izbeliște. Am propus tatălui, la masa tăcerii, o nouă piesă de teatru. Poveștile aveau să-și crească unele altora aripi, zborul Icarului se va fi reinventat și retopit până la chinul perfecțiunii. Ceara se va fi prelins în soare, remodelându-l în chip de icoană făcătoare de minuni. Întunericul ne-ar fi ținut pe ochi răcoare. Am crezut în cuvântul de onoare. În copilărie ne ținuse pe amândouă de mână. Sub ochii mei, Ana dintre gânduri a fost supusă hărțuielilor, unele diabolice, răutăților de situație, frigului zămislit de minciună. I s-au furat inelele de pe sufixuri, lănțișoarele de pe puncte. Prințul, ca orice prinț, nu a recunoscut rostul înțelegerii cât timp avea deja o împărăție la picioare. Iar împărăția avea îndeajunsă poveste, caracterele masculine își confereau îndeajunsă congruență.

Pe Ana o răstigniseră pe ironie, cu pioneze. Am adus-o acasă, pe de-a-ntregul, zăcută.

Ceilalți dintre gânduri se adunaseră deja împotrivă. Mi-au cerut să-i atârn ștreangul de gât. Săraca, nu încercase decât să le dăruiască un pic de eternitate … O aveau deja, pe săturate, nu mai era loc și pentru intuiție. Masculinul manipulează fără scrupule memoria Universului. Femininul se inserează, se insinuează de fapt, prin șiretlicuri, smintind șarpele, acoperindu-se de floarea mărului.

Au venit cu pistoale, îmi cereau să mă împușc. Ana ar fi dispărut doar prin mine. Am refuzat. Cu naivitate. Au deschis fereastra și m-au împins în gol.

– Până la urmă, săraca și-a dorit să moară sub propria semnătură … Ai grijă să nu te lovești la cap, miaună și tu pe ghearele de la picioare!

La gazetă au scris că ne-am sinucis. Printre rânduri. Printre gânduri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.