Nocturnă

(Google search)

În tremurul pădurii,

pe ruga unui boț de piatră,

își legănau în voia lunii nurii

făpturi întunecate, pe gânduri cu arginți bătuți la șatră.

Trezeau în noapte

pofte de trandafiri sălbăticiți pe spini,

o balalaică-și tânguia în șoapte

sufletul bolnav de albul ochilor de crini.

Din foșnetul de vânt

țâșni pumnalul întărâtat de foc

și se înfipse, să-și potolească setea de cuvânt,

în pieptul celei mai frumoase, datoare ispitei de noroc.

Un zbor mai zbate

pleoapa văzduhului ce strânge-o lacrimă pe rană,

tăcerea curge și cade în ecou pe moarte,

un răcnet rupe zăgazul neputinței, dansul e sfârtecat de dinți cruzi de capcană.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.