Duda dudului

(Photo from http://www.tarancutaurbana.ro)

Pe apa sâmbetei, pe-o frunză moartă,

plutea la vale o dudă coaptă,

una căzută în dizgrații

din dud, de șapte generații

încoronat ăl mai prosper

om de afaceri din cartier.

Își răspândea învățătura

pe mestecate, dusă cu gura

sau scrisă-n cerneală lividă,

mimând un inc de aguridă.

Duda, și dudă și zăludă,

pe-atunci pe jumătate crudă,

pretinse într-o după- amiază

că faima i se datorează,

dudul, urmare a primăverilor fecunde,

nu trebuia decât să se-ngrijească, iubitor, de dude.

N-a plâns bătrânul, n-avea niciun rost,

plopii din jur l-ar fi luat de prost,

dar când se împlini sorocul și fudulul vânt

veni să-i ceară cota de profit și să se țină de cuvânt,

fu bucuros să lase să-i cadă în poale

ofranda dulce, egoistă, dar de esență moale.

Duda văzu lumina, pentru ultima oară,

jucând de fericire în ochi flămânzi, de cioară.

În viață, oricât de multă strălucire îți dorești

să nu uiți de părinții cărora le datorezi că ești.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.