OMU

(Image from photogrist.com)

Organizația Mondială a Urii – OMU își avea sediul, în varianta făcută, nu născută a iadului confiscat de homo sapiens, în naivitatea unei foste fortărețe, o naivă ce crezuse în bărbăția pietrei, spulberată de o fracțiune teroristă alungată din Orientul Mijlociu de o după-amiază de plictis, fără atentate, duhnind a sex predictibil. De la apariția internetului securitatea congreselor în secret putuse, în sfârșit, să fie lăsată deoparte, banii economisiți pentru orori cu mult mai prietenoase, rânjetul dobândind puterea de a-și masca identitatea. Satana și-a înfoiat mulțumit pieptul, dar nu s-a dezis de armă și de hainele de duminică, a luat de mână gluma și a trecut-o strada, pe undeva între sinistru și sarcasm.

Conducerea se întrunea regulat în teleconferințe, expozeuri hohotite de fapte de vitejie, transcedentale, dacă nu posesiv carnale. Se hotăra ordinea de zi a serbărilor câmpenești datorate prostimii pentru întreținerea prosperității și a motivelor de voie bună. Altădată manipularea cheltuise fără să crâcnească, dar criza, fără doar și poate ordonată de Cel de Sus, o apocalipsă modernă, accelerase transpunerea internetului și a socialismului la minut în realitate. Din OMU făceau parte doar cei ce își luau în serios igiena sufletească, deparazitarea de emoții, abordarea unui scop precis. Pentru a putea fi considerat membru cu drepturi depline trebuia să-ți distrugi cel mai bun prieten, iar în lipsă mama. Suferința acestora căzuse însă aproape imediat în derizoriu, o făceau oricum fără să se aștepte la vreun privilegiu. Toți membrii se urau între ei, deși se considerau tovarăși, hăitași, ca și lupii însă se aflau într-o continuă competiție, se disprețuiau și-și vânau vulnerabilul. Însă ura pentru cei lăsați pe dinafară era supremă. Intensitatea cumulată a unor astfel de uri personale, bazate pe loialitate, ar fi concurat aria de distrugere a bombei nucleare, nu ca și întindere, ci ca sângerare profundă și epilog cancerigen. Nici socialismul promisiunilor deșănțate, nici capitalismul decapitărilor preferențiale nu erau alergice la acest cumul de aroganță.

Existau însă și câțiva nebuni, ridiculizați desigur, care considerau această multiculturală deja organizație o simplă dovadă că prostia există și nu se dă în lături de la nimic, ci se închipuie a fi replica rafinată a Creației. Viitorul se va îngriji de această aberație, căci timpul este singura peniță imparțială în materie de recenzii. Restul e dar din dar …

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.