Un bărbat, o femeie, o pricină

(Image from quotesgram.com)

Există o lașitate a bărbaților foarte greu de explicat pentru un întâiul făcut, imaginea și mândria lui Dumnezeu. Dacă privim din tribune duelurile verbale dintre misogini și feministe, primii își țes pe ascuns păienjenișul, ultimele parează foarte vocal. Gălăgie și salvarea aparențelor. Bărbații își zâmbesc curajul, public, de obicei grupat, alimentat de siguranța de a se putea baza pe isonul și entuziasmul unui alt masculin. Femeile acționează impulsiv, preiau vocaliza la fel de ușor precum se dedică ultimului trend de exercițiu pentru păstrarea siluetei. O femeie o va trăda, la un moment dat, pe o alta, cel mai probabil de dragul unui bărbat. Bărbații vor găsi mult mai natural să se atârne de ștreang decât să facă același lucru pentru o femeie. Narcisismul masculin e un scut de rezistență la dezastru. Chiar și pitiți pe sub fustele internetului, bărbații continuă să vadă relațiile cu femeile ca pe un rău ce trebuie domesticit la umbra harapnicului, încă de la primul mugure de flirt. Unii evită statul pe loc, schimbându-le des, încercând să-și păstreze sănătatea orgoliului departe de emoții și de pretenții, ifose mai degrabă. Alții rezistă, nu stoic ci de lene, bucătăria cu meniu gratuit sau ieșirile nepontate agreează cu starea necesară de mulțumire.

În fiecare femeie se călește, la foc pripit, o Vitoria Lipan. În timp ce bărbații se complac în statul pe gânduri, insistând să pună la punct câte un plan, sfârșind răpuși pe cine știe ce coclauri, de mâna unui timp la fel de câinos la suflet, femeile adună de pe jos cioburile și refac doza de optimism a vieții. Ele nu au timp să încerce prea multe modele de teamă sau să se ascundă de ridicol, au copii de crescut, au case de dereticat, duc grija felurilor de mâncare, a temelor acasă și țin viitorul pe umeri, chiar când dă să se prăvălească.

Eva a fost curioasă, Adam supus și placid, interesat de sex. Mărul, franțuzeasca poamă, a ținut loc și de fruct, și de legumă, pentru porții importante din istorie. Cartofii, adoptați de europeni fără nicio grijă prematură pentru calorii, au fost botezați imediat merele (poamele) pământului (pommes de terre), roșiile – merele (poamele) iubirii (astăzi merele iubirii, pommes d’amour, sunt merele caramelizate). Alungați din Rai, la intervenția discretă a Iadului, prin mijlocirea unui ofidian amator de experimente științifice, Adam și Eva au târât după ei nostalgia lumii de dincolo de păcat. Să fi păstrat oare bărbatul ceva resentimente pentru pierderea locului călduț, la soare, lipsit de ideea de muncă silnică și obligații materiale?

Există o lașitate în bărbați care mă face să-i compătimesc … uneori.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.