Antipețitorul

(Photo from https://traceymlewis.wordpress.com)

Toate poveștile acelea despre soacrele cu nouă capete au făcut ca multe dintre domnișoare să rămână doar atât, domnișoare, chiar și bătrâne, lăsând iubiților deplină libertate, iar bunurilor totală protecție împotriva divorțurilor. Păcatului i s-a luat o piatră de pe inimă – cheagul de adulter. Fac pe-a deșteapta, dar adevărul e că suntem ușor de prostit. Noi iubim, ei dau din cap. Cuvintele de dragoste pot avea efect de putrefacție asupra mărului lui Adam, urmat de fermentație, alcoolul fiind un rămășag parșiv, care fură minți, chiar și dintre cele mai disciplinate. Și dacă tot a venit vorba despre bărbați, nu că nu m-aș putea gândi și la altceva, nimeni nu te pregătește pentru socri. Povestea lor? Un mister! Bărbații nu se coboară la genunchiul micilor răutăți, preferă fotbalul, agricultura, politica, nu-i așa? Greșit! Unii dintre ei abia așteaptă să-și vâre un pic coada, doar că o fac pe furiș și păstrează secretul. Secretul lor – coșmarul meu.

Tata a fost primul meu iubit. Mă lăudam tuturor că într-o zi, când aveam să-i ajung până la umăr, aveam să-l iau de bărbat. Nu știu cât de rău i-am stricat apele, dar știu că timpul pleacă urechea la toate tâmpeniile și avea să mă facă, și pe mine, să-mi înghit limba.

După tata, mai bine zis de la el citire, vârsta optimă pentru a-ți da întâlnire cu un băiat, de preferat dintre cunoscuți, era spre 30 de ani. Se aștepta să mă însor la momentul potrivit, după un început de carieră fulminant și suficient timp de gândire. Paradoxal, tata fusese binecuvântat cu un fin simț al umorului, cu tot felul de valențe, ceea ce-i câștigase adorația prietenelor mele și a băieților care nu manifestau niciun interes. Pentru mine. Cum simțea până și cel mai mic semn de slăbiciune, naivitatea fiind o grăsună cumplit de șleampătă, devenea sarcastic, rău intenționat, mi se reducea timpul de stat pe-afară, în progresie aritmetică, mi se înterzicea mersul pe la petreceri și discoteci, în progresie geometrică. Serile cu dans pe la care m-am întâmplat, mai rare decât degetele de la o mână, mi-au dezvoltat un complex vigilent de Cenușăreasă, cu mențiunea, pentru amatoare, că zâna cea bună nu există. Nu se punea problema unei rochițe de voal sau măcar a vreunei fustițe cu lipsă la volane … ca să nu bată la ochi, plecam de acasă îmbrăcată ca pentru muncile agricole. În apărarea lui pot spune că mă scuza totuși pentru meciurile de fotbal și cele de rugby, chiar și pentru cele în nocturnă. Mare victorie!

Pentru un buchețel de ghiocei și o privire bleagă, adoratoare, a trebuit să aștept să mi se pună mâna în ghips, după o repriză de oase rupte pe altarul jocului de handbal. Am lipsit, motivat, de la școală, tata fusese plecat într-o delegație și, din fericire, nu se inventaseră încă telefoanele mobile.

Când am plecat la facultate m-am crezut izbăvită. Da’ de unde! Vedea peste tot numai golani, de parcă s-ar fi uitat mereu în propria oglindă. Bărbații nu-și recunosc defectele etalate în ceilalți bărbați din simplul motiv că ei nu cred în defecte, doar femeile sunt cârcotașe, găsesc nod și în papură. Ei ne corectează: sunt trestii!

Norocul era de partea tatei. Nu-l găseam pe Acela și pace bună! Când am început să dau pe-afară semne de stres: riduri, câteva fire de păr alb, lipsă de calciu, s-a dat câțiva pași înapoi, dar a continuat să mă țină sub observație.

N-a fost ușor, dar până la urmă m-am măritat. Mi-a trecut după câțiva ani. Zâmbetul tatei însă, de domeniul ‘ți-am spus eu!’, a tras după el o boală cruntă și moartea i-a pus capac. Imitație stejar. Am plâns, ce aveam să fac cu toată obsesia aceea pentru priviri dezaprobatoare, voit supărate? Cum aveam să mă mai descurc? Cu fiecare flirt mă simțeam de parcă îi dansam din buric pe mormânt. Și era perfect! Precis înjura pe lumea cealaltă, încă de la Creație fusese un tip care dădea cu ușurință de bucluc.

Victor era genul de frumusețe întunecată, încruntată, se lua numai în serios. L-am cunoscut la o gală de decernare a premiilor de excelență. Eu serveam băuturi, el ținuse un speech. Dacă nu ar fi fost vorba de propria mea firmă de catering m-aș fi concediat. Pentru lipsă de profesionalism. Temeam totuși lipsa persoanelor educate de pe piața muncii, fetele refuză să poarte fuste până la genunchi, băieții umblă cu nasturii de la vestă descheiați, iar pensionarii își uită tot timpul batistele acasă.

Tot atunci au început și visele. Sau mai bine zis coșmarul.

Visul începuse ca orice vis: decor superb, la lumina lumânărilor, un pahar de șampanie, lenjeria mea roșie, de Anul Nou și de dantelă, dorința de aventură. Victor și-a făcut imediat apariția: piele neagră, ținte, biciușcă. Rânjet satisfăcut. Am fugit cât m-au ținut picioarele. M-am trezit cu frica-n sân și inima ridicată la rangul de nod în gât. O săptămână întreagă m-au urmărit imaginile decadenței mele morale, mai mult ca sigur un gând secret îmi aruncase ispita în cale. Când Victor m-a invitat la el acasă, pentru un meci de fotbal, o pizza și o bere, am acceptat bucuroasă. Aveam să mă dovedesc a fi o intuție mincinoasă. Zâmbetul mi-a înghețat pe buze încă de la intrare: canapele de piele neagră, pereți monocromi, design minimalist, măști din aceeași piele neagră, cu ținte. După prima repriză și un șezut mutilat de pioneze m-am plâns de o durere de cap și m-am retras în bârlog. Nu i-am mai răspuns la telefon. L-am mai visat însă vreo câteva luni, era frumos diavolul!

După câteva luni de pansamente gastrice am hotărât să mă reorientez spre bărbați mai maturi. Clasici în abordare. Sunt o lașă. O lașă dovedită lașă chiar de spiritul de aventură. Cu pedigree, adică.

George fusese profesor universitar. Era timid, dar mustea de înțelepciune. Cândva extrem de arătos, îmbătrânise un pic preocupat, ridurile îl iubeau însă. După trei luni și două duzini de întâlniri sănătoase, nu sărutase mai departe de dosul palmei. Discuțiile aprinse, însă, mă duceau cu gândul foarte departe. Împărțeam cărți, piese de teatru, reprize de balet urmate de plimbări lungi, pline de satisfacții intelectuale, prin parc. Nopțile îmi erau senine, lipsite de fermentația anticipării, cărțile îmi călătoreau mințile spre fericirile altora. Apoi visul și-a făcut iar loc în înghesuiala de citate celebre și a dat totul peste cap. Se făcea că George se mutase deja la mine, în dormitor. Se delecta cu niște rețete fanteziste de preludiu. Mă apucase de sâni, la fel de delicat precum se înhață mopul când se varsă pe jos cafeaua. Respirația îi izbăvea o vișinată de casă, mare dovadă de curaj! M-am trezit în mare nevoie de o cură de slăbire. M-am scuzat cu reaprinderea candelei unei relații de pe vremea iubirilor cu ochii închiși. Îmi doream totuși, politicos, să rămânem prieteni, compania îmi ținea loc de Petit Larousse, inspector de cinematograf și oracol al celui de-al treilea război mondial. Nu am trecut examenul, rămânând marcată pe viață de cicatricea unei restanțe.

Au urmat: un fost gimnast de performanță, pe care l-am visat aranjându-mi insistent (dureros de insistent) șpagatul, un instructor de Formula unu care se învârtea ca monitorizat de radar, dar frâna pentru un test surpriză chiar înaintea liniei de finiș, un maestru cofetar, pe care l-am visat îmbrăcându-mă în frișcă bătută manual și sos de căpșuni, parfumat precum reclamele la antihistaminice. Am menționat doar câțiva, pe sărite, restul și-au văzut liniștiți de pseudo-perversiuni.

Am luat o pauză. Nu eram sigură dacă nu era mai bine să mă internez la nebuni sau într-o clinică de amortizare a dependenței de sex. Și-o tămâiere, să scap de dracu’.

Într-o zi, deși mă visasem ciungă, am răspuns unui mesaj venit din online. De partea cealaltă un alt suflet, la fel de chinuit, doar că de o fostă scorpie, mare amatoare de ‘pe repede înainte’. Îi intrase frica în oase. Platonicul mi se potrivea mănușă!

Damian răbda cuviincios așteptările. Întârzia, își uita telefonul acasă, sărea peste micul dejun, prânzul era dat în grija secretarei, iar pentru cină era obligat să-i facă complimente maică-sii. Vorbea mult, gândea mult, nu se atingea de nimic. Cu chiu, cu vai mi-a acceptat invitația la cină. A trebuit să renunțe la vărzările maică-sii pentru încercarea mea de pește umplut. Horoscopul îl asigurase că era comestibil. De trei luni urmam un curs intensiv de gătit. Speram să fi prins puțin obicei de gust. Bietul tata, fusese sigur că nu va prinde ziua …

Damian era dulce, fără nicio linguriță de desert. L-am îmbiat totuși cu prăjitura mea de mere, ne-am refugiat pe canapea, pentru un pahar de vin și un thriller în premieră. În pauza de publicitate, când speram să-mi măsoare lungimea fustei, a sărit ca ars, cu degetul acuzator îndreptat înspre fotografia tatei, înrămată solitar pe un raft de bibliotecă.

– Cine e nemernicul?

– Nemernicul? Ai înnebunit? Nu ai auzit de vorba aia: ‘despre morți numai de bine’?

– E mort? Chiar că am înnebunit! De două săptămâni îl tot visez, alergându-mă gol prin odaie, cerându-mi în gura mare să mărturisesc că aș fi impotent. Eram gata să consult un psihiatru. Cine e?

– Tata.

Ca ieșire din scenă, am putea-o cataloga drept campioană absolută. Sub 10 secunde. Nu l-am mai văzut de atunci. O prietenă comună mi-a spus că a emigrat. După insistente rugăminți. Departe, spre locuri înspre care nu-mi permit prețul biletului de avion, și nici vizele nu se dau în vânt după mine. Am strâns din dinți și m-am pus pe treabă. Lucrez la o strategie de pensionare obligatorie a îngerilor păzitori.

P.S. Toată viața mi-am dorit să întâlnesc un bărbat mai deștept ca mine. În sfârșit m-am găsit! Mai bine mai târziu decât niciodată.


Un gând despre “Antipețitorul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.