Dragostea oh là là!

(Image from https://enteringthepromisedland.wordpress.com)

Eu și dragostea nu prea am avut timp să ne împrietenim. De fiecare dată a căutat câte un motiv sau motivul, bată-l vina, a găsit-o pe ea.

Au fost odată ca nicio altă dată un loc, un timp și un bărbat de care m-am îndrăgostit. Nu apucasem să-mi pierd complet mințile, doar privirile mi se blegiseră subit, iar mama și-a acreditat imediat funcția de observator general. De câte ori mă prindea la o cafea căuta cu lumânarea, parfumată, ciorna planurilor de viitor. Mă găsea cu lipsuri, prin comparație, aveam să mă fac de râs. Tot ce aveam de făcut era să-mi creionez eșecul lamentabil încă de la început, ca să nu irosesc suferință.

Tinerețea fiind încă de partea mea, am îndrăznit să mă mai îndrăgostesc încă o dată. Dar am făcut-o pe tăcute. Inima săraca ținea secretul cu dinții, cu dinții atriului, dar ochii, dragii de ei, vindeau cărți gata deschise. Veșnic înfometați. Una dintre prietenele mele îl cunoștea de ceva timp. Era fericit în altă parte. Ea era mult mai frumoasă, deșteaptă și unica care îi știa rețeta. Prietena mea era și prietena ei. Cu așa o femeie aș fi vrut și eu să fiu prietenă.

Nu m-am lăsat. A treia oară, noroc ori ba, am reușit să-mi scot alesul la plimbare. În văzul tuturor. Mda. Devenisem o excentrică. Dar merita. Tot una dintre prietenele mele a reușit să pună degetul pe obiectivitate, de data asta una cu mult tact, fiică de diplomat. M-a abordat la un pahar de vin și o felie de tort cu cafea. Eram rece, calculată, el era nevoit să suplinească cu flori și delicatese de ciocolată, chiar dacă ne sincronizam pașii pe aleile intelectuale dacă trăgeam linie se potrivea mai mult cu ea. Iar ea îl iubea ca o nebună, ca o nebună de legat! Eu probabil din plictiseală. Dacă aveam inimă nu aveam cum să mă pun în calea fericirii a doi oameni la care susțineam sus și tare că țin. El a tăcut. N-am înțeles niciodată starea de confuzie.

Pentru că după oricare trei încercări ulciorul nu se mai întoarce întreg la cap, fie el cât de drept drumul înapoi de la izvor, a patra oară m-am măritat. Soacra mi-a citit drepturile ca la începerea urmăririi penale. Soțul meu ușurase coșul familiei de niște sentimente doar pentru a mă copleși pe mine cu ele. Fusese o greșeală, nu aveam noțiuni de echilibru. Am plecat și din calea hârtiilor și am dat în sfârșit peste unul care se credea prea bun pentru oricine ar fi întrebat. Nu am apucat să mă îndrăgostesc de el, ci de bărbatul care nu va apuca vreodată să devină.

Tuturor acestor oameni le-am cedat o parte din viața mea. Nu le-am reproșat niciodată nimic, n-ar reuși nici singuri să se întrebe de ce. Răspunsul e atât de evident încât nu-l vor găsi niciodată.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.