Dumnezeu știe de glumă

(Pinterest)

Cum o fi Dumnezeu? Pe unii dintre noi chiar ne interesează. Din cărțile scrise la dictare pare oarecum aspru, orgolios, cald, apoi dintr-o dată rece, ușor de înfuriat, apoi reținut, drept și nedrept, răzbunător, de multe ori răutăcios, dar și răbdător, un adept al oftatului din senin … și în gol. Din ce spun inițiații rezultă că ar fi doar bun, iertător, gata să sară în ajutor. Biserica le-a amestecat pe toate și ne servește, pe anafură și o gură de vin, ce crede, funcție de situație. Cică ar arăta exact ca și noi sau mai degrabă noi suntem cei deșertați din burta copiatorului. În fond când s-a apucat de Creație nu mai știa pe nimeni altcineva, dar El era acolo și era perfect.

Uneori între noi e numai supărare. Hoarda Dumnealui, cea fără de tăgadă, mă asigură că atunci când se întâmplă să mai fiu și tristă e vina mea, când găsesc însă motiv de bucurie, e grădinăritul Dumnealui. Culmea e că deși mai tot timpul e ținut ocupat își face timp și pentru mine! Chiar dacă ține la sân Eternitatea, simt că îi pasă și de Timp. Nu cred că s-a născut bătrân, cred că și-a câștigat de unul singur puțină bătrânețe. Când am ajuns și eu pe lume, judeca deja destul de obiectiv tinerețea. Chiar dacă uneori l-am scos din sărite, iar alteori pur și simplu l-am întristat, nu l-am simțit niciodată zâmbind. L-am ironizat, l-am luat în șagă, i-am reproșat, mi-a fost greu să-l iert, chiar și când ne-am împăcat. De ce nu pot să-l fac să vadă ironia?, m-am întrebat. Apoi alte griji mi s-au ițit în cale și mi-am văzut de viață.

De pildă, mai deunăzi mă luptam cu niște facturi care nu-și găseau destui bani să se plătească. Urăsc când îmi cer băncile ajutor. Niște semeni care nu par să-i semene foarte mult mi se tot pun în cale. Calea norocului. Și dintr-o dată, brusc și împăciuitor, și-a făcut timp de stat de vorbă. Dormeam, așa că a lăsat un mesaj. Un vis, nu aveam de gând să-l spovedesc așa că l-am pus pe seama vocilor care mi se plimbă uneori prin cap. A doua zi era una de tragere loto, cu rollover și extra ispite bănești. Inexistentul mă sfătuia să-mi cumpăr un bilet. Îmi promitea 3 milioane. De lire sterline. Ca să văd că-și bate și pentru mine capul, mi-a trimis și o poză cu bunicul, singurul din familie de care se mai lipise norocul la tragerile cu roată. Mulțumită că s-a apucat și de treburi serioase, mi-am cumpărat câteva bilete, dis de dimineață. Neîncrederea în minuni nu mă lăsa să mă simt pe deplin bine. I-am dat totuși o șansă.

Nu m-a mințit, am câștigat. Nu cele 3 milioane de lire sterline, niciodată nu i-a păsat cu adevărat de matematică, numerele, ca și Timpul îi sunt relative. A scăpat zerourile după virgulă. Am câștigat exact 3 lire sterline și jur că l-am auzit râzând. Din tot sufletul. Aproape că m-a îmbrățișat, cred că i-a plăcut că nu m-am supărat. Știuse până și culoarea biletelor, m-a amuzat grija lui pentru amănunte.

Cam așa (și așa) e cu Dumnezeu …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.